Ce este amânarea?

Ai observat că de multe ori copilul tău preferă să facă orice altceva decât ce ar trebui? Decât să își facă temele preferă să se uite la TV. Sau să joace un joc pe calculator. Sau chiar acceptă să iasă la cumpărături. Nu e nimic greu de înțeles dacă în loc de ceva mai greu alege să facă ceva mai ușor! Ține de comoditate. Dar nu de puține ori copiii ne surprind alegând să facă activități mai consumatoare de timp și energie decât activitățile necesare, ceea ce este un paradox!

Înainte de a înțelege ce se întâmplă, să clarificăm puțin ce înseamnă amânarea.

A amâna este una dintre cele mai comune forme de a fi ineficient și una dintre cele mai des întâlnite probleme ce țin de Managementul Timpului. A amâna înseamnă a refuza în mod conştient să faci ceva acum pentru că (poate) o să faci mai târziu.

Când o să ai chef. Când o să te simţi mai bine. Când o să te poţi concentra. Când o să ai inspiraţie. Când o să ai energie. Când o să poţi. Când o să ai bani. Când o să fii treaz. Când o să îţi schimbi laptop-ul. Când o să meargă internetul. După ce sună Mihai. După ce mănânci. După ce te odihneşti puţin. După ce te mai gândeşti. După ce mai vezi tu. După…etc.

 

Urgent versus Important

Sunt nenumărate şi diverse motivele pentru care amânăm ceva. Cum ar fi pentru cineva care a umblat 3 zile prin deşert, find însetat şi fără apă, să se apuce să scrie o carte înainte de a bea nişte apă şi a se reface după efort? Normal că sunt şi situaţii perfect justificate pentru care să amânăm ceva. Aceste situaţii sunt însă în MINORITATE pe lângă situaţiile mult mai numeroase când amânăm ceva pur şi simplu nejustificat. Sigur că avem scuze pentru orice amânare… lista de mai sus este doar o scurtă exemplificare! Pentru noi, în acel moment va părea perfect justificat să amânăm, aproape fortuit, ceva inevitabil, ba chiar înţelept şi dezirabil (sîc!), pentru că, nu-i aşa, facem mai târziu, dar facem mai bine! Pentru cei care au răbdarea să contorizeze sau utilizează liste „To Do”, devine evident după scurt timp că această listă devine tot mai lungă şi că de fapt, nu facem nici 50% din câte am amânat! Ce ajungem totuși să facem este de fapt ceea ce se (auto)impune: lucrurile Urgente iar lucrurile Importante.. ei bine, cele din urmă pot să aştepte şi ajung să rămână nefăcute pe timp indefinit.

 

Acum versus Altădată

Românii au o vorbă: „Nu lăsa pe mâine ce poţi face azi” şi o alta care spune ”Cine se scoală de dimineaţă, departe ajunge”. Ambele proverbe dar mai ales primul subliniază importanța acţiunii imediate: fă acum ce trebuie să faci. ACUM! Nu mai târziu, nu mâine! De ce? Deoarece singurul moment din timp pe care îl controlăm este ACUM. Trecutul este trecut şi viitorul încă nu a sosit, acestea nu ne aparţin, nu le putem schimba. Putem să reinterpretăm trecutul da, putem să influenţăm viitorul şi desigur să îl schimbăm prin acţiunile şi deciziile pe care le luăm.. ACUM. Nu putem însă controla direct trecutul şi evident nici viitorul.

 

Amânarea ca revoltă și reacție psihologică la stres

Nimic mai evident vom spune, este o problemă simplă de managementul timpului: vom face totul în prezent, acum! (ca şi cum am avea de ales, tot ce facem, toată existenţa noastră acţională este într-un ”acum” continuu). Un timp s-a crezut în fapt că amânarea nu este oricum nimic altceva decât o problemă de Managementul Timpului: amânăm pentru că nu avem timp să facem acum! Dar dacă este de fapt o formă de revoltă și reacție psihologică la stres?

Studiile arată însă că uneori, pe cât de fresh şi revigorant este acum, pe atât de copleşitor şi obositor este alteori. Pentru unii oameni, în unele momente, iar pentru alţii mereu, ACUM este o povară greu de purtat, un coşmar pentru că poartă cu sine multă responsabilitate. Prezentul îi sperie şi îi oboseşte, astfel încât s-a arătat, rezolvarea problemelor cu amânarea constantă (sau chiar cronică) nu este o problemă de managementul timpului ci una pur emoţională.

Adeseori amânarea este o formă de a reacţiona la stres, un mijloc psihologic şi emoţional de protecţie în faţa avalanșei de lucruri de făcut, un mod prin care mintea se închide în faţa agresiunii lui A FACE, care ne răpeşte libertatea de A FI.

Amânarea devine un răspuns ironic, o revoltă, un mod inconştient de a (ne) spune în sinea noastră ”Ei bine, vrei acum, poftim mâine (sîc)!” iar din punct de vedere psihologic un mecanism de eliberare de suferință, un proces de chatarsis şi de afirmare a demnităţii personale de a spune „NU”!

Amânarea ca mijloc de a face faţă stresului este deci o formă de compensare, dar şi un premiu, o recompensă pe care ne-o acordăm în relaţie cu atotputernicul ACUM.

Amânarea este evident o capcană din punct de vedere acțional-operațional și un compromis din punct de vedere psihologic. Aflat între doua forțe  (1) raționalitatea lui a face acum (care de multe ori ține de evidența) și (2) sentimentul de vinovăție de a nu face acum (care apare exact pentru că știm că trebuie să facem acum), psihicul nostru găsește calea de mijloc: ”fac, dar mai târziu”, pentru că nu poate zice ”nu” (frontal) se salvează în ”mai târziu”. 

 

Amânarea nu rezolvă problema

Problema este că amânarea NU rezolvă problema, nici dintr-o perspectivă, nici din alta. NU o rezolvă de facto pentru că lucrurile nefăcute rămân nefăcute dar mai ales NU o rezolvă pe fond pentru că fiind un mecanism emoţional de revoltă, nu este raţional, deci alegerea activităţilor care vor fi amânate este în mare măsură o chestiune lăsată la voia întâmplării (care acțiune cum se nimerește la momentul în care cedăm psihologic). Nu va conta că ce amânâm este exact ce chiar nu suferea amânare! Măcar dacă decizia de amânare ar fi aplicată selectiv, astfel încât să fie amânate activităţile mai puţin importante, cele care NU vor agrava situaţia mai târziu. Psihicul irațional însă ”nu judecă” astfel, firesc, nu este zona lui, aşa încât problema de fapt se agravează pentru că lucrurile amânate se răzbună. Unele chiar nu suportă amânare iar o acţiune făcută acum care ar necesita 5 minute, făcută mai târziu poate necesita 10 minute, o oră sau o zi întreagă (întocmai precum plătim penalităţi la un credit neachitat la timp). Aceste penalităţi se adună firesc; ce era de făcut acum devine urgent şi curând ajungem într-o situaţie de tipul (şi la propriu şi la figurat): Când îţi trebuie? IERI!

Continuarea în numărul viitor.

INTRĂ AICI PENTRU TEHNICI DE MANAGEMENTUL TIMPULUI PENTRU ELEVI!