Tu creezi Realitatea
Mâine am examen. Hmm… Nu mă simt pregătit/ă. Ar fi trebuit să învăţ mai bine bucata aceea. Dacă îmi dă exact de acolo? Dacă nu iau nota care îmi trebuie? De ce nu am învăţăt mai de mult ?! Să vezi că nu ştiu! Să vezi ce-o să zică profu’! Să vezi ce îmi face tata! … aşa ar putea suna gândurile unui tânăr cu o zi înainte de examen, indiferent cât de bine a învăţat! Astfel de gânduri arată potențiale probleme de gestionarea emoțiilor înainte de examen… exact ce nu ne dorim!
Ştiinţa a demonstrat că Realitatea este în bună parte în mintea noastră: dacă realitatea percepută este identică şi tot-una cu realitatea “reală”, este complet altă problemă. Faptul că trăim în interiorul propriei realităţi este evident dacă ne gândim cât de diferite sunt adesea opiniile oamenilor privind diverse fenomene sau situaţii. Oamenii au trebuit să inventeze mecanisme de luare democratică a deciziilor tocmai pentru a reflecta şi media infinititudinea punctelor de vedere ale fiecăruia! Şi atunci care este Realitatea? Din fericire, dispunem de mecanisme de ajustare la Realitatea „Reală” astfel încât, după un timp şi în diverse circumstanţe, fiecare ajunge să se convingă de starea de fapt. Procesul de ajustare este continuu şi în general instantaneu, fiind cheia supravieţuirii (nu putem trăi prea mult într-o realitate falsă): ni se pare că am auzit ceva (ascultăm mai bine), ni se pare că am văzut ceva în depărtare (ne uităm mai atent), ni se pare că cineva a zis ceva (întrebăm ce a zis), ni se pare că a trecut mult sau puţin timp (ne uităm la ceas)… etc. Pentru o fracţiune de secundă însă, atât timp cât ni se pare şi până când reuşim să ne confirmăm o versiune sau alta, lucrurile sunt ceea ce par şi nu ceea ce sunt de fapt, iar dacă validarea întârzie sau nu se produce, ceea ce pare devine pentru mulţi ceea ce este și putem trăi cu o amintire eronată toată viața!
Mintea crede ceea ce ochii văd şi urechile aud iar dacă acestea au fost “înşelate” (de condiţii de percepţie improprii, sau de către un iluzionist), atunci ceea ce se întâmplă, deşi fals, este cât se poate de real pentru noi. Suntem temporar “prizonierii” propriei percepţii. Şi invers însă, mintea poate influenţa percepţia, dovadă fiind celebrele imagini duble: mintea vede ceea ce vrea să vadă iar imaginea capătă înţeles datorită predispoziţiei minţii de a vedea ceva.
S-au făcut numeroase experimente care au arătat cum un anumit tip de context crează anumite tipuri de semnificaţii şi influenţează percepţia: de exemplu, aflat într-o bucătărie, cineva va înţelege termenul “veselă” ca însemnând vase (farfurii, etc) pe când dacă s-ar afla la un spectacol de comedie, în exact aceleaşi condiţii perceptive, acelaşi termen (înregistrat şi redat pentru fidelitate identic) ar fi perceput mult mai probabil că însemnând veselie/bucurie. De ce? Pentru că evident respectivele înţelesuri sunt mult mai probabile în acele contexte decât invers.
Am folosit acest preambul pentru a demonstra extraordinara capacitate a minţii noastre de a construi Realitatea. Emoţiile sunt modul nostru de a reacţiona la diverşi stimuli, reali sau închipuiți. Pentru unii competiţia este stimulatoare, un examen este o şansă de a arăta cine sunt şi ce pot şi reprezintă un moment de stimulare intelectuală şi de entuziasm. Pentru cei mai mulți însă, cele mai frecvente emoţii la un examen sunt cele de teamă şi anxietate şi asta pentru că acel “context” mental de care vorbeam este saturat de consecinţele reale sau imaginare ale eşecului. Depinde desigur şi de miza examenului, un examen important precum Bacalaureatul sau Capacitatea au o mare miză şi deci emoţiile generate sunt mai puternice, fiind direct proporţionale cu miza. Gestionarea emoțiilor înainte de examen devine atunci o problemă de perspectivă (cea corectă) iar asta este ceva ce facem zi de zi oricum, de fiecare dată când ne poziționăm față de un subiect sau altul!
Gestionarea Emoțiilor înainte de examen
Înţelegerea premiselor care fac deci să apară aceste emoţii reprezintă şi Soluţia pentru a le combate:
- Raţionalizează: este prea târziu să îţi mai fie frică. Şi inutil pe deasupra. Este inutil să îţi mai fie frică acum. Frica este bună cu mult timp înainte, atunci când ar fi putut să creeze imboldul de a învaţa mai mult şi de a te pregăti corespunzător. Poate că te-ai pregătit, poate că nu. Acum, tot ce (mai) contează este să dai tot ce ştii şi poţi! Decât frică, mai bine încredere şi mobilizare. Curaj!
- Respiră adânc de 3 ori: respirând oxigenezi creierul şi îl pregăteşti pentru efort. Cu fiecare inspir, alimentează-te cu energie şi concentrare, cu fiecare expir elimina teama şi anxietatea. Va fi bine!
- Vizualizează succesul: Aşa cum ai proiectat o realitate negativă, cea a eşecului, cu toate consecinţele lui, acum, când eşti la distanţă de câteva ore de a începe examenul, proiectează o realitate pozitivă a succesului. Mintea poate crea ce doreşte la fel de uşor! Imaginează-ţi cum ai strălucit la exemen, cât de simplu a fost, cât de uşor ai rezolvat totul şi ce bine este acum că ai trecut peste. Imaginează-ţi cum te vezi felicitat de părinţi şi prieteni, imaginează-ţi cum mergi mai departe fericit către visul tău și asta te va relaxa!
- Zâmbeşte: ne trăim emoţiile fiziologic în aceeaşi măsură în care le trăim psihologic. Fiecare emoţie/trăire este asociată cu o reacţie fiziologică: creşte pulsul, ne înroşim, transpirăm, etc. Specialiştii în limbaj corporal pot “citi” emoţiile unei persoane după trup. Din fericire şi reversul este valabil: o postura chircită şi incomodă solicită şi oboseşte mintea în timp ce o postură deschisă şi comodă o tonifică şi o relaxează. Zâmbeşte deci, chiar dacă nu ai de ce, zâmbind însă “obligi” mintea să se simtă bine şi dintr-o dată o să vezi că stresul dispare şi poţi să te concentrezi pentru examen.
- Ignoră miza: de câte ori nu ai dat deja teste, teze şi alte examene? Să ne imaginăm una dintre numeroasele situaţii când ai rezolvat relaxat/ă o problemă. Dacă ar fi existat o cortină magică şi ai fi aflat că surprinzător sau nu toţi te văd şi eşti filmat/ă cu o cameră ascunsă? Brusc comportamentul s-ar shimba şi pe cât de relaxat/ă ai fi fost până atunci, pe atât de încordat/ă vei fi de atunci înainte. Doar pentru că “ştii” că cineva se uită la tine. Ei bine, procesul poate fi răsturnat: trage cortina “magică” în mintea ta şi imaginează-ţi că eşti acasă, într-un mediu familiar şi cunoscut, rezolvând nişte probleme? Cum te simţi? Nu-i aşa că acasă nu ai niciun stres, ştii sau nu ştii, dar faci ce poţi fără emoţii? Emoţiile te încurcă acum, sunt factor perturbator, separă-te de ele “uitând” că eşti în atmosfera de examen.
Gestionarea emoțiilor înainte de examen: vezi ce simplu e? Ai reuşit!
