Emoțiile: nimic mai normal!

Există o categorie de copii care deşi bine pregătiţi, datorită felului lor de a fi, mai emotivi, mai responsabili ori mai timizi, riscă să piardă puncte importante la examen nu pentru că nu ştiu ori nu s-au pregătit ci pentru că au emoţii, pentru că nu se pot concentra, pentru că se panichează sau pentru că nu reuşesc să îşi organizeze bine timpul de examen. În general, un examen major de talia Bacalaureatului sau examenului de Capacitate reprezintă o sursă de stres pentru copii (emotivi sau nu) având în vedere dificultatea acestor probe, istoria negativă a promovabilităţii din anii trecuţi (în 2015 la Bac a fost de 59% de exemplu), condiţiile speciale în care se ţin (supraveghere umană, video şi audio), gradul de pregătire personală (nu toţi copiii s-au putut pregăti cum ar fi fost de dorit) şi desigur factorul general de incertitudine pe care îl aduce necunoscutul. Nu este ceva de care să ne mirăm şi nici ceva ce nu ar trebui înţeles: presiunea psihologică este mare iar unii copii sunt prinşi între ciocan şi nicovală şi trebuie să reziste unor presiuni cu care nu sunt obişnuiţi – acum toate adunate la un loc: din partea sistemului, din partea părinţilor, din partea profesorilor, din proprie conştiinţă, etc. Emoțiile sunt deci firești, dominația lor însă nu!

Psihicul face diferența

Perioada de dinaintea examenelor este oricum o perioada încărcată, mulţi copii dintre cei de clasa a 8-a, respectiv a 12-a, sunt supra-aglomerați cu pregătirea pentru examen, încercând să acopere ce mai trebuie acoperit, să repete ce mai trebuie repetat, etc. Asta înseamnă mai multă disciplină în această perioadă, mai puţină distracţie, mai puţin ieşit afară, mai puţin stat cu prietenii ori jucat pe calculator, unii chiar dorm mai puţin ca să îşi acorde 1-2 ore în plus de învăţat! Sunt deci numeroase schimbări în programul multor copii şi această perioadă de activitate intelectuală intensă îşi spune cuvântul. Asemenea unor sportivi de elită, după luni de antrenament vine şi ziua cea mare a meciului când totul poate fi câştigat sau pierdut exclusiv pe linie emoţională.

În aceste momente, între doi copii la fel de bine pregătiţi, cel care va avea psihicul cel mai puternic şi va reuşi să îşi mobilizeze cel mai bine capacităţile, respectiv va avea capacitatea de a-şi controla cel mai bine emoţiile, va fi acela care va lua note mai bune şi se va descurca mai uşor. Diferența o face aici pregătirea psihologică pentru examen, fie ea directă sau indirectă.

Pregătirea psihologică pentru examen este la fel de importantă ca pregătirea de specialitate

Subliniem deci importanța pregătirii psihologice a examenului în egală măsură cu pregătirea specifică: toţi marii sportivi de performanţă au în echipa lor un psiholog care îi consiliază şi îi ajută să depăşească cu bine momentele de stres generate de tensiunea competiţiei. Similar, copiii, mai ales cei care se ştiu emotivi sau că au probleme de concentrare în situaţii de examen, ar trebui să îşi stabilească un mic program de antrenament contra emoţiilor. Pregătirea psihologică pentru examen este o necesitate pentru cei care își doresc să obțină performanțe de top!

5 sfaturi utile pentru părinți și copii privind gestionarea emoțiilor și pregătirea pentru examene

Iată mai jos câteva sugestii utile pentru toţi părinții care au copii care se pregătesc pentru Bacalaureat şi Capacitate:

  1. Poartă o discuţie cu copilul tău despre un eventual eşec: Cu cât miza este mai importantă, cu atât emoţiile sunt mai intense. Aici însă se ascunde un secret: NU miza în sine contează ci percepţia asupra mizei! Miza este întotdeauna importantă dar mulţi copii dramatizează excesiv un potenţial rezultat negativ. Doar ei ştiu ce îşi pot închipui dacă nu ar lua examenul ori dacă nota nu ar fi cea aşteptată. Imaginaţia copiilor este vastă! Părinţii au un rol foarte important în temperarea acestei emoţii care face parte din categoria profeţiilor auto-împlinite. Părinţii trebuie să poarte o discuţie sinceră cu copilul lor şi pe lângă încurajări pozitive, să abordeze direct scenariul unui eşec, dând copilului asigurări că există soluţii şi nimic rău nu se va întâmpla. În cel mai rău caz, va încerca din nou în toamnă sau următoarea sesiune când va fi mai bine pregătit. Vorbim de psihologie aici, copilul trebuie să primească toate asigurările pentru a se calma, astfel încât scăzând nivelul de presiune psihologică, el/ea să poată performa la examen fără teama unor consecinţe negative. Rezultatul va fi mult mai bun dacă nu te temi de consecințe!
  2. Împărtășește din propria experiență: explică-i copilului cum ai depăşit tu la rândul tău emoţiile tale în trecut. Emoţiile sunt ceva pozitiv, este natural să avem emoţii, ele reprezintă expresia conştientizării faptului că există o miză și modul în care reacționăm ca oameni în fața evenimentelor importante. Emoțiile sunt parte din noi precum inima sau creierul. Explică-i copilului tău că toată lumea are emoţii, important este să le faci faţă. Părinţii trebuie să vină cu experienţe personale şi sincere din timpul tinereţii sau de la diferite examene. Aceste istorisiri îi arată copilului că şi alţii au emoţii şi că iată, poţi să le supravieţuieşti, iar după un timp nici nu mai contează. Explică-i copilului tău ce ai făcut ca să îţi controlezi emoţiile şi care a fost rezultatul acestor tehnici. Discuţia în sine funcţionează ca un mecanism de relaxare sau ca o supapă de presiune pentru că permite copilului să îşi conştientizeze şi raţionalizeze emoţiile şi temerile, pe lângă învăţămintele trase din experienţa părinţilor.
  3. Cere-i copilului tău să își îşi definească concret emoţia. Dacă ar trebui să îi dea o notă, de la 1 la 10 care ar fi acea notă şi de ce? Cere-i copilului tău să îşi deseneze emoţia, să o ilustreze pe o foaie de hârtie sau să o modeleze în plastilină. Toate acestea reprezintă forme de conştientizare şi externalizare a emoţiei care dintr-o dată iese din lumea interioară a sinelui (unde poate lua orice formă, orice dimenisiune şi unde este practic incontrolabilă) şi devine ceva vizibil şi concret. În Imaginarium o trăire tinde să se amplifice pe când în Realitate, o foaie de hârtie este doar o foaie de hârtie ce poate fi ruptă, mototolită şi aruncată la coş. Procesul externalizare -> eliberare funcţionează tocmai datorită capacităţii minţii umane de a lucra cu simboluri, respectiv de a înzestra cu semnificaţii un gest sau altul. Pe principiul cui-pe-cui se scoate, acelaşi mecanism care a amplificat teama de examen (ceva complet imaginar) este şi cel care o elimină (actul simbolic al ruperii hârtiei).
  4. Învață-l să gândească pozitiv: explică-i mecanismele gândirii pozitive şi faptul că nu de puţine ori ne auto-sabotăm. Un copil care având un simț auto-critic îşi spune “nu pot să fac faţă”, “este prea greu”, “nu mai ştiu nimic”, “nu mă ţine memoria”, “am greşit şi în trecut, o să greşesc şi acum”, “nu am cum să reuşesc”, etc. nu face decât să îşi programeze eşecul. Discută liber şi încearcă să vezi ce gândeşte copilul tău despre sine, cum se percepe pe sine, în ce termeni se “judecă”, cum se referă la sine când ceva nu îi iese după cum şi-a propus, în general, cu ce gânduri se duce la examen. Dacă sunt negative, atunci nu avem de ce să ne mirăm că rezultatul va fi aproape sigur pe măsură: strict din punct de vedere psihologic, trăim în realitatea pe care o proiectăm! Învaţă-l deci să gândească pozitiv şi să înlocuiască gândurile negative cu gânduri formulate pozitiv: “am dat şi alte examene şi m-am descurcat. O să mă descurc şi acum!”, “este greu, dar ştiu că voi face faţă, am încredere”, “poate nu am învăţat tot, dar ce ştiu, ştiu bine”, “sunt sigur/ă că o să mă descurc”. Roagă-l să facă o listă cu două coloane: 5 gânduri negative => 5 substituții pozitive. Fiecare gând negativ trebuie deci înlocuit cu versiunea sa pozitivă.
  5. Încurajează-l să facă mişcare în aer liber: alergare, baschet, fotbal, bicicletă, orice fel de sport, fie şi o simplă plimbare ajută, mai ales dacă în ultima perioadă a stat mai mult în casă, învăţând. Activitatea fizică are întotdeauna calitatea de a relaxa mintea, de a ne destresa, consumând o parte din energia negativă prin mişcare şi abătând gândurile pesimiste. În plus, sportul şi activitatea fizică, mai ales cele în aer liber, energizează și oxigenează creierul iar un aport crescut de oxigen reprezintă un beneficiu pentru activitatea intelectuală. Suplimentar, mișcarea creşte şi consolidează încrederea în sine iar starea generală şi tonusul devin pozitive. Un alt beneficiu este acela că somnul este mai bun şi mai odihnitor după mişcare.

Pregătirea psihologică pentru examen este un semn de maturitate: examenele reprezintă situații noi, excepționale pentru care puțini copii sunt pregătiți cu adevărat! Că este vorba de teste, teze, Bacalaureat, Capacitate, Olimpiade sau diverse Concursuri importante, toate necesită același nivel înalt de stăpânire de sine!

Baftă!

ÎNSCRIE-TE LA CURSUL DE GESTIONAREA EMOȚIILOR ȘI PREGĂTIREA PSIHOLOGICĂ PENTRU EXAMEN