Curiozitatea este unul dintre motoarele omenirii! Vrem să ştim ce nu ştim! Vrem să ştim ce este dincolo de cortină! O cunoscută zicală spune: “curiozitatea a omorât pisica” şi nu degaba: s-au făcut experimente faimoase privind curiozitatea: oamenii au fost dispuşi să îşi introducă mâna într-o cutie în care li s-a spus că se pot afla şerpi veninoşi doar pentru a descoperi ce este înăuntru!
Ce este Curiozitatea?
De ce suntem curioşi? De unde această dispoziţie interioară faţă de necunoscut, acel necunoscut de care se presupune că ar trebui să ne temem? Este un paradox care aparent încalcă principiul supravieţurii deoarece înseamnă asumarea unor riscuri (potenţial fatale). Poate devine mai simplu dacă ne gândim cum ar fi dacă nu am fi curioşi, dacă nimic nu ne-ar stârni cu adevărat interesul şi dispoziţia de a face un efort sau de a ne asuma un risc pentru ceva ce se va dovedi sau nu util odată cunoscut! Fără curiozitate nu am parcurge ştirile de exemplu. Nu ne-ar interesa ce se întâmplă în următorul episod al serialului preferat! Nu ar conta dacă cineva ar uita ce vrea să spună după ce ne-a anunţat că are ceva interesant de zis! Nu ar trebui să încercăm deloc lucruri noi, de exemplu să gustăm un nou fel de mâncare! Nu ne-ar mai interesa opiniile şi punctele de vedere ale altora, pe principiul: ‘sunt curios – ce are de zis?” Fără curiozitate probabil am stagna într-un pattern stabil pentru eoni dacă am putea să le supravieţuim. În mod clar, chiar şi din punct de vedere Darwinian, beneficiile curiozităţii au fost mai importante decât riscurile! Curiozitatea facilitează cunoaşterea şi evoluţia! Curiozitatea ne face odată în plus umani şi ne deschide noi orizonturi! Curiozitatea ne-a dus pe Luna şi ne va duce pe Marte şi până la Pluto. Curiozitatea ne face să exporam noi teritorii, să încercăm lucruri noi despre care nu ştim nimic, să investim miliarde în cercetare despre lucruri aparent inutile şi fără un rezultat pragmatic imediat. Da, poate fi şi o componentă pragmatică a curiozităţii: explorând noi teritorii este posibil să descoperim lucruri utile şi folositoare! Dar mai corectă decât perspectiva utilitaristă este perspectiva umanistă: curiozitatea este despre experienţă autentică a vieţii, despre mister şi descoperire, despre bucuria noului!
Suntem dependenţi de nou! Noul ne hrăneşte întocmai precum pâinea şi apa! Nu putem trai fără nou şi fără noutate! Celebra piramidă a nevoilor lui Maslow este incompletă deoarece fiecare dintre cele 5 clase majore de nevoi identificate de el (fiziologice, de siguranţă, de apartenenţa, de autorespect şi de autorealizare) este marcată transversal de încă o nevoie: nevoia de nou!
Chiar şi pe cel mai elementar plan, cel al nevoilor fiziologice, cine îşi doreşte să consume la nesfârşit aceiaşi mâncare, chiar dacă perfectă din punct de vedere nutritional? Nevoia de nou este indubitabil o nevoie fundamentală a oamenilor încă din primele momente ale vieţii: suntem fiinţe curioase şi ne plictisim repede! Noile generaţii, sub impactul avalanşei de informaţii şi noutăţi se plictisesc încă şi mai repede!
Curiozitatea = foame de nou, nevoie fundamentală a omului
Paradoxal, dar comunitatea ştiinţifică nu a ajuns la un acord deplin privind definiţia curiozităţii!! Am putea de aceea fără probleme să definim curiozitatea că fiind mecanismul psihologic menit să satisfacă nevoia de nou! Pe de o parte, am putea asemăna curiozitatea cu foamea! Foamea de cauza fiziologică reprezintă un semnal pentru nivelul conştient al minţii că organismul are nevoie de nutrienţi. În lipsa acestei senzaţii am putea simplu leşina de inaniţie! Un alt mecanism similar este durerea, care este un smptom al unei disfuncţii şi care obligă mintea să se îndrepte spre zona sensibilă şi care are nevoie de atenţie. Curiozitatea ar putea fi înţeleasă astfel ca senzaţie internă care semnalează carenţa de nou/informaţie: “foame de nou” adică “foame” de informaţie! Această perspectiva este interesantă pentru că atunci ar trebui să vedem dacă nu cumva există o ciclicitate în apariţia acestei senzaţii şi dacă nu cumva odată satisfăcută acest tip nou de nevoie/foame, apare sentimentul de saţietate. Sentimentul de saţietate apare clar, după satisfacerea curiozităţii obiectul “nou” nu ne mai interesează. Dar putem vorbi la fel de cert de ciclicitate? Foame de hrană ni se face cam de 2-3 ori pe zi! Dar foame de nou? Foamea de nou pare a fi continuă şi pare insaţiabilă! Sigur, obosim, ne plictisim de un subiect sau altul dar pe fond, foamea de nou nu încetează niciodată! A fi curios înseamnă a fi “viu” (la propriu şi la figurat) pentru că noul înseamnă schimbare iar schimbarea înseamnă mişcare iar mişcarea înseamnă viaţă!
Curiozitatea susţine o nevoie la fel de profundă şi intensă precum nevoia de hrană! Sigur, fără hrană murim în câteva zile dar această este o limita fiziologică a organismului. Dacă ne-am închipui fiinţe fără trup, atunci cu certitudine acestea nu ar înceta vreodată să se sature fiiind curioase!
INTRĂ AICI PENTRU CURSURI DE ANTRENAMENT COGNITIV PENTRU ELEVI ȘI STUDENȚI
