Efectul Pygmalion sau Cum să fii sigur că profesorii apreciază calităţile copilului tău

Harvard 1968

În anul 1968 o echipă de profesori de la Harvard condusă de Prof. Dr. Rosenthal s-a prezentat la o şcoală gimnazială sub pretextul efectuării unor teste de inteligenţă. Adevăratele rezultate nu au fost comunicate profesorilor, ci unele falsificate: un procent de 20% dintre elevi au fost nominalizaţi de echipa Dr. Rosenthal ca având rezultate remarcabile la test, deşi toţi fuseseră aleşi aleatoriu, iar rezultatele atribuite nu aveau nicio legatură cu rezultatele real obținute!

Nu mică le-a fost surpriza învăţătorilor să vadă că printre copiii catalogaţi drept eminenţi de către Harvard se aflau unii pe care ei îi considerau exact contrariul şi departe de a avea nivelul cognitiv clamat de rezultate! Sigur, faima şi autoritatea academică a Harvard-ului şi-a spus cuvântul şi profesorii de la acea şcoală au fost convinşi că mai degrabă s-au înşelat ei decât că rezultatele la teste sunt greşite! Cum ar putea fi altfel dacă au fost aplicate de Universitatea Harvard?

După un timp, echipa Harvard s-a întors chipurile să reaplice testele şi să vadă ce progrese au înregistrat elevii în timpul scurs. Surprinzător sau nu, elevii care au fost nominalizaţi în grupa celor deştepţi, cu inteligenţă peste medie (încă o dată, complet aleatoriu), au arătat rezultate şcolare suprinzătoare şi foarte pozitive, indiferent de cât de scăzute le erau performanţele şcolare înainte de (falsa) testare! Performanţele lor şcolare crescuseră în mod real şi autentic pur şi simplu pentru că profesorii au început să aibă altă atitudine faţă de ei şi alte aşteptări (superioare)! Acest fenomen este astăzi bine cunoscut în pedagogie şi poartă numele de Efectul Pygmalion sau Efectul Rosenthal!(legenda spune că Pygmalion a fost un sculptor din Elada care negăsindu-și o soție după viziunea sa, a decis să o sculpteze el însuși și apoi, după o rugă intensă către Afrodita, și-a văzut visul împlinit pentru că Zeița Afrodita a decis să o însuflețească pe Galateea drept răsplată pentru dragostea lui). Cu alte cuvinte, aşteptările ne definesc realitatea! Efectul revers numit Golem constă în aceea că aşteptări negative conduc la rezultate negative!

Suntem prizonierii propriilor credinţe şi ”victimele” percepţiei celor din jur iar acest experiment o dovedeşte din plin! La nivel individual şi direct, este aproape imposibil de anulat acest efect deoarece suntem cu toţii subiectivi. În şcoală, anumite îmbunătăţiri s-ar putea obţine dacă evaluările ar fi complet obiective, adică profesorii care notează ar fi întotdeauna alţii decât cei care predau! Până la urmă, acesta este rolul testelor naţionale: să permită comparabilitatea rezultatelor şcolare dincolo de preferinţele (chiar şi inconştient-inocente ale profesorilor).

Cum se explică Efectul Pygmalion?

Atunci când avem anumite aşteptări despre cineva sau ceva, în anticiparea a ceea ce ”sigur” va urma să se întâmple, ne schimbăm în avans comportamentul astfel încât pe de o parte vedem doar ceea ce confirmă aşteptările noastre iar pe de altă parte, modificăm noi înşine realitatea pentru a se conforma acestor aşteptări!
În sens larg, acest fenomen este cunoscut sub numele de ”efectul profeţiei autoîmplinite”. În şcoală, elevii care dintr-un motiv sau altul au ajuns să fie percepuţi ca performeri, sunt trataţi diferit de către profesori, cu mai multă atenţie şi respect respectiv sunt (in)conştient stimulaţi să poată mai mult, sunt lăudaţi, sunt încurajaţi şi susţinuţi, la nivel verbal şi nonverbal (zâmbet, îngăduinţă, răbdare). Elevii despre care profesorii cred că sunt mai slabi, la fel, indiferent cum au ajuns să fie catalogați ca atare, sunt trataţi diferit, conştient sau inconştient: orice greşeală fac, este pentru că era de aşteptat oricum, dacă fac ceva bine este mai degrabă întâmplare – este o excepție (data viitoare sigur vor reconfirma printr-o greşeală), sunt lăudaţi mai puţin spre deloc, sunt descurajaţi să încerce orice, etc.

Dacă luăm în calcul că de multe ori aceste percepţii s-au format iniţial pe motive complet nesubstanțiate, în timp copii buni ajung în mod real să aibă performanţe mai slabe pur şi simplu pentru că asta aşteaptă profesorii de la ei! Efectul Pygmalion este foarte vizibil la mutarea în altă clasă sau dacă se schimbă un profesor: nu de puţine ori ierarhiile se schimbă şi valoarea reală a unor copii iese la iveală!

Sunt deci două părţi implicate în acest proces la şcoală: Profesorul (ale cărui convingeri şi aşteptări influenţează elevul) şi Elevul (ale cărui credinţe şi percepţii despre sine şi propriile capacităţi trebuie încurajate şi afirmate cu orice ocazie)

Foloseşte Efectul Pygmalion în favoarea copilului tău

În calitate de părinte trebuie întotdeauna să manifeşti încredere în copilul tău şi să transmiţi această încredere tuturor celor cu care el interacţionează şi evident, lui. Meritată sau nu în totalitate, această încredere îşi va face efectul! TU SCHIMBI REALITATEA!
Spune-le profesorilor ce proiecte are copilul tău, la câte activităţi interesante participă în afara şcolii, ce realizări are (şi care poate nu sunt evidente în mediul şcolar), ce premii sau orice formă de recunoaştere a primit copilul din partea altora. Sigur, nu este cazul să inventezi aceste lucruri ci doar să le faci cunoscute.
Fereşte-te de asemenea de profesorii care pun etichete şi care nu au deschidere să vadă dincolo de aparenţe. Dacă este cazul, mergi la o discuţie cu profesorul şi încearcă să vezi ce este cu el.
În cazuri extreme mută copilul la altă clasă. Este mult mai mic efortul şi bătaia de cap respectiv beneficiul schimbării decât potenţialele traume pe care le poate suferi copilul.
Caută să găseşti punctul optim între încredere, laudă şi realism! Nu trebuie să fii departe de adevăr în încrederea pe care o afirmi, altfel ceilalţi vor înceta să te creadă (nu vopsi pisica). Întotdeauna mai sus, dar într-o măsură rezonabilă! Acţionează în trepte şi cu răbdare dacă nivelul dorit este prea sus, recurge la paşi intermediari astfel încât să rămâi credibil/ă!
Evită gândirea negativă! Din punct de vedere raţional evident că există şi varianta să pice un examen. Dacă anticipezi că urmează un examen important şi într-adevăr dificil, insistă pe pregătirea examenului din timp dar afirmă-ţi încrederea în capacitatea intelectuală a copilului. Nu lăsa panica să te cuprindă şi nici pe copil. Iar dacă tot s-a ajuns într-o situaţie critică, mai bine să o întâmpini cu zâmbetul pe buze!
Propune-i mereu copilului tău obiective provocatoare şi ambiţioase! Stimulează-l să vrea mai mult! Obiectivul poate fi mare şi ambiţios, drumul până acolo însă poate fi făcut cu paşi mici!
Arată-i că A ŞTI = A PUTEA! Copiii nu trebuie să înveţe pentru note sau de frica părinţilor ori a profesorilor! Arată-i că, de exemplu, dacă deprinde cunoştinţe elementare de programare, îşi poate scrie singur progrămele soft şi asta e fun și foarte cool! Arată-i că dacă deprinde mai repede o limbă străină, la următoarea excursie îşi va putea comanda singur meniul la restaurant… Şi aşa mai departe: arată-i beneficiile practice pe care le poate obţine de la fiecare materie şi atunci îşi va dori singur/ă să înveţe acea materie!
Educaţie nu înseamnă doar şcoală! Poţi folosi această tehnică pentru a transmite şi forma şi alte valori:
- Am încredere în tine că te vei descurca, eşti mare acum!
- Sunt sigur/ă că te pricepi la asta, trebuie doar să încerci!
- Am văzut cu câtă atenţie ai tratat acest subiect, îmi place cum te maturizezi!
- Interesant cum ai pus problema! Nici eu nu puteam să o formulez mai bine!