Când devine managementul timpului un subiect de interes?

În mod autentic, problema managementului timpului se pune sau începe să devină importantă în viața noastră doar din momentul în care nu mai avem timp pentru a realiza tot ce ne-am propus. În general, această situaţie se întâlneşte cu precădere la adulţi care, având multiple obiective şi respectiv obligaţii, la care se adaugă nevoi şi dorinţe personale, ajung foarte repede să constate că ziua este prea scurtă pentru toate câte şi-ar dori să facă.

Nu la fel stau lucrurile şi la copii, deși generațiile actuale sunt mult mai precoce respectiv au deja un „program” încărcat. Pentru a construi un sistem viabil de managementul timpului la copii, avem nevoie ca ei să cunoască noţiunile de bază despre managementul timpului. În lipsa lor, oricât de bun ar fi sistemul, copii nu vor înţelege şi nu vor aplica tehnicile de organizare propuse. Aici greşesc de altfel multe metode de managementul timpului la copii: pun boii înaintea carului!

 

Noțiunile fundametale de managementul timpului

Noţiunile fundamentale pe care se clădeşte orice sistem de managementul timpului şi implicit de managementul timpului la copii sunt:

  1. Noţiunea de timp (ce este timpul)
  2. Importanța timpului – (de ce este timpul important şi de ce nu trebuie să îl irosim)
  3. Noţiunea de activități prioritare (faptul că nu toate activităţile sunt egale între ele)
  4. Noţiunea de planificare a timpului/activităţilor (organizarea activităţilor după un plan astfel încât timpul şi efortul necesar desfăşurării lor să fie minim

 

(1) Noţiunea de timp

Implicit sau explicit, orice fiinţă vie are noţiunea timpului: alternanţa zi-noapte, ciclurile circardiene, anotimpurile… toate sunt modalităţi care ne plasează în timp chiar din copilăria timpurie. Deşi timpul este o noţiune abstractă, incredibil de complexă (a fost nevoie de un geniu de talia lui Einstein pentru ca omenirea să înţeleagă timpul ceva mai bine), timpul este de fapt a 4-a dimensiune a Universului. Este ceva ce experimentăm obligatoriu aşa încât, chiar şi în lipsa înţelegerii academice a noţiunii de timp, conceptul nu le este străin copiilor. În funcţie de vârsta copilului, de la exemple simple precum faptul că durează puţin până se încălzeşte laptele chiar dacă este pus pe foc (nu instantaneu), până la exlicatii mai complexe pentru copii mai mari, orice efort al părinţilor de a explica timpul (prin exemple practice) ajută şi trezeşte interesul copilului faţă de timp. Cum altfel ar putea să respecte timpul dacă nu îl înţelege?

 

(2) Importanța timpului

Copiii nu au în mod necesar noţiunea importanţei timpului. Copiii au noţiunea de timp în mod nativ, am arătat, şi ea în formare şi educare, dar nu a importanţei timpului! Faptul că timpul este o resursă limitată. Faptul că timpul are o valoarea inestimabilă şi că odată trecut, este trecut sunt lucruri care se înţeleg mai târziu. Trăind într-o lume magică în care timpul este “elastic” (trece pe nesimţite) şi este din abundenţă (fiecare zi este o zi de joacă), copiii încep să devină conştienţi de importanță timpului mult mai târziu, pe măsură ce apar datorii şi responsabilităţi şi în general odată cu şcoala. Şcoala reclamă deja un program riguros, disciplină şi punctualitate. Orele încep la ora fixă, pauzele durează exact atât cât durează, copii încep să devină atenţi la timp.

Contează însă foarte mult educaţia pe care o primesc de la părinţi în ceea ce priveşte considerarea timpului ca reusursă care se epuizează irecuperabil şi ca cel mai de preţ bun al vieţii (pentru că până la urmă chiar asta este viaţa – timpul care ne este dat (ca durată) şi calitatea acestui timp). În lipsa unei nevoi intrinseci şi a unei motivaţii interioare (de genul celei pe care o au adulţii), la început, copiii pur și simplu „importă” managementul timpului de la părinţi şi ţine de agenda de familie.

Este evident că dacă părinții dau dovadă de indiferență față de acest subiect, cel mai probabil și copii o vor face!

Pentru ca un copil să înţeleagă importantă timpului, el trebuie să aibă “datorii” şi “responsabilităţi”. Sigur, corespunzătoare vârstei şi nivelului de înţelegere, însă dacă nu are nimic de făcut atunci sigur, nu se va pune problema managementului timpului. Necesitatea de a gestiona timpul spuneam, apare în relaţia cu necesitatea de a gestiona diverse activităţi.

 

(3) Noţiunea de activităţi prioritare

Priorităţile se stabilesc în funcţie de obiectivele personale sau sunt impuse de situaţie. De exemplu, dacă începe ploaia, atunci cu certitudine trebuie să ne punem la adăpost, orice activitate am fi făcut sub cerul liber. Faptul de a ne adăposti devine o acţiune prioritară impusă de situaţie.

Mult mai interesante sunt priorităţile care vin din propria motivaţie, copiii stabilind implicit ierarhii cu lucruri, jucării, jocuri, obiecte, etc care le plac mai mult decât altele. Din astfel de exemple şi situaţii, părinţii pot uşor demonstra că unele activităţi sunt mai importante decât altele, deci au prioritate.

De exemplu, o situaţie precum cea în care timpul este limitat şi are de ales între două activităţi de relaxare: să se joace pe calculator sau să se întâlnească cu un prieten (pentru că nu mai este timp de amândouă) atunci faptul că trebuie să aleagă reprezintă o lecţie de prioritizare. Această lecţie poate fi folosită apoi pentru a ilustra conceptul de activităţi prioritare.

 

(4) Planificarea timpului şi dezvoltarea unui sistem propriu de managementul timpului la copii

Pentru a-și ajuta copilul să evolueze făcând pasul către următorul nivel de înţelegere a noţiunilor de timp şi managementul timpului, părinţii trebuie să îşi asume un rol activ și să fie ei înșiși un exemplu!

(a) În primul rând, cumpără-i un ceas de mână

Este un excelent accesoriu pentru orice ţinută dar este în primul rând un instrument de conştientizare a trecerii şi valorii timpului. Copii au tendinţa să se lase furaţi de activităţile lor mult mai mult decât adulţii şi atunci desigur, un ceas este binevenit ca „reminder”.

(b) Montează o tablă de scris sau un whiteboard în camera copilului care să devină Planul Zilei

Încurajează-ţi copilul să îşi noteze activităţile cele mai imporante pe care vrea să le facă până la finalul zilei. Mica sa listă cu activităţi “de făcut”: să îmi fac temele, să o sun pe bunica, etc. Tot pe acest whiteboard pot fi trecute sarcinile ce îi revin din regulile casei (de exemplu să îşi facă patul sau să se spele pe dinţi) sau o sarcina ad-hoc din partea părinţilor (să cumpere pâine).

Vrând-nevrând copii devin astfel conştienţi de obiectivele lor, de faptul că ziua are un plan şi o logică şi că anumite activităţi trebuie făcute până la, sau exact la o anumită ora (de exemplu bunica nu poate fi sunată mai târziu de o anumită oră pentru că doarme). Un tabel simplu cu două coloane (activitate/oră) este suficient.

(c) Foarte mult îi ajută pe copii să conştientizeze ce au făcut deja şi cât timp le-a luat, retrospectiv

Nimic mai simplu: vezi aici un template de cadranorar, în segmente de 60 min. Ca activitate părinte-copil, lucraţi împreună la agenda zilei colorând fiecare arc orar cu activităţile ce au avut loc sau pe care ni le programăm.

Cadranul orar are marele avantaj de a fi vizual şi intuitiv și arată copilului ce segmente de timp sunt ocupate și ce segmente sunt (încă) libere și pot fi programate. Dacă vor completa aceste cadrane mai mult timp (poți face din asta un proiect de o lună de exemplu), atunci veți strânge împreună „date” despre durata medie a unor activități și frecvența lor. Această informație este extrem de utilă pentru copil pentru auto-cunoaștere!

(d) Ordinea exterioară reflectă ordinea interioară

Într-un fel sau altul, managementul timpului este despre ordine. Nu există sisteme de managementul timpului care să se bazeze pe dezordine. Pentru a construi deci abilități solide de managementul timpului la copii, consolidarea preocupării pentru ordine (în general) ajută și este de maximă utilitate. Copii (mai) ordonați simt instinctiv nevoia de a fi și organizați în ceea ce fac pentru ca așa cum vor ordne pe pupitrul de lucru de exemplu, vor și în activități.

Unii copii sunt dezordonaţi nu pentru că sunt dezordonaţi din fire ci pentru că nu au gândit (sau nu au avut la dispoziţie) un sistem de organizare. Oferă-i un sistem logic şi simplu de organizare a lucrurilor în camera, şi mai bine, construiţi-l împreună. Creaţi deci împreună un sistem de organizare al lucrurilor din camera: cărţile la cărţi, materialele de şcoală şi manualele grupat, hainele în dulap, jucării într-o altă parte, etc. pe clustere tematice. Orice sistem este bun, cel mai bun este cel creat chiar de copil.

(e) Proiectele – metodă de dezvoltarea abilităților de managementul timpului la copii

Cea mai bună metodă de deprindere a abilităţilor de managementul timpului la copii sunt proiectele în relaţie cu care are o motivaţie puternică. Proiectele îl învaţă pe copil să se (auto)organizeze, să planifice activităţile unele după celelalte în ordine logică şi după prioritate, să respecte o limita de timp (căci altfel ar însemna că nu îl termină niciodată) şi deci să dezvolte conştiinţa valorii şi importanţei timpului respectiv a termenelor limita.

Orice activitate poate să devină un „proiect” (de la a face o prăjitură până la a face o prezentare în PowerPoint despre încălzirea globală, a pregăti un subiect pentru o sesiune de debate ori a realiza un (mini)website de (auto)prezentare.

Succes!

INTRĂ AICI PENTRU TEHNICI DE MANAGEMENTUL TIMPULUI PENTRU ELEVI!