De ce este importantă dezvoltarea abilităților de analiză la copii

Analiza este “operaţia gândirii care presupune desfacerea unui întreg în părţile sale componente şi observarea relaţiilor dintre ele”. Fiind una dintre operaţiile fundamentale ale gândirii, de capacitatea de analiză depind multe dintre performanţele intelectuale ale copilului.

Analiza:

  • ne ajută să înţelegem relaţia cauză-efect,
  • permite înţelegerea modului în care părţile se combină pentru a forma un întreg,
  • reliefează relaţiile dintre diverse componente,
  • expune dinamica internă a proceselor,
  • arată modul în care funcţionează în general orice fenomen.

Dovada naturii fundamentale a analizei este dată şi de faptul că în limbaj comun, expresii precum: „ne propunem să înţelegem mai bine situaţia” și „ne propunem să analizăm situaţia” sunt de multe ori perfect interschimbabile, analiza fiind asimilată cu (însăşi) înţelegerea! Şi pe drept, pentru că tot de multe ori, înţelegerea începe şi se termină cu analiza, chiar dacă „a înţelege” înseamnă mai degrabă „a realiza un model mental, care să ne ajute să „internalizăm” şi să conceptualizăm realitatea cu scopul de a putea opera cu aceasta”.

 

Ce (nu) este capacitatea de analiză (din perspectiva psihologică)

Nu orice descompunere a întregului în părțile componente reprezintă o analiză. Operaţia de “desfacere” nu este întâmplătoare, ci trebuie urmate structurile interne inerente ale totalităţii analizate. Să luăm un exemplu: ne gândim la o bicicletă! Foarte rapid putem să îi numim părţile componente importante: ghidon, cadru, șa, roţi, pedale, lanţ de transmisie, etc. La rândul lor, aceste structuri pot fi descompuse în continuare în părţile componente şi tot aşa (dinspre macro-univers => micro-univers).

 

Acelaşi conţinut, mai multe perspective de analiză

În funcţie de perspectiva şi criteriul de analiză, se pot realiza mai multe descompuneri ale unui întreg. De exemplu, referindu-ne la un om, din perspectiva anatomică, putem să identificăm rapid capul, trunchiul, mâinile şi picioarele. Din perspectiva sistemelor funcţionale, putem să identificăm sistemul digestiv, sistemul circulator, reproductiv etc, aceste sisteme fiind distribuite transversal din punct de vedere anatomic.

Din perspectivă şcolară, cel mai adesea suntem obişnuiţi să vorbim de analiză gramaticală, analiză de text, analiză sociologică, analiză literară, analiza personajelor, etc. Acestea sunt contextele în care apare cel mai adesea termenul de analiză în perioada școlară dar desigur, termenul transcede cu mult aceste domenii.

 

Criteriile de analiză

Pentru a fi corectă, o analiză presupune în primul rând abilitatea de a identifica criteriile cele mai importante după care se poate face „descompunerea” unui întreg. Putem compara „criteriul de analiză” cu un cuţit pentru că el, criteriul este cel care ne ajută să „tăiem”, să desfacem întregul respectiv în părţile sale componente. Un bun analist însă, nu recurge doar la un criteriu ci la mutiple criterii, având capacitatea de a genera deci mai multe perspective ale întregului respectiv (poate fi un obiect, un lucru, o fiinţă, o situaţie, etc) şi astfel poate face conexiuni surprinzătoare.

Analiza conduce la mai buna înţelegere a întregului pentru că, o altă condiţie a unei analize eficiente este identificarea relaţiilor între părţile componente în care a fost descompus întregul.

Analiza separă în acelaşi timp esenţialul de neesenţial, după criteriul importanţei. Se prea poate de exemplu ca bicicleta noastră să fie vopsită într-o culoare sau alta ori să aibă adăugate o serie de alte componente dar niciunul dintre acestea să nu fie esenţial. O sub-componentă este esenţială atunci când fără ea întregul nu ar mai fi ceea ce este. Bicicleta poate fi verde sau albastră dar dacă îi lipsesc roţile, sigur nu funcţionează!

De foarte multe ori, copiii au probleme în a efectua satisfăcător această operaţiune a gândirii. De exemplu, ei au dificultăţi în a identifica în mod corect fie părţile componente, fie relaţiile dintre ele. Asta se vede mai ales în cazul textelor (obiectele nu pun de obicei probleme, fiind materiale, tactile şi de obicei, direct observabile, sunt mai simplu de des/făcut).

 

Metoda întrebărilor

Pentru a testa capacitatea de analiză a copilului tău, cere-i să îţi relateze esenţialul dintr-o lectură recentă (roman, nuvela, lecţia de Biologie, etc). Ce observăm adesea? Copiii încep pur şi simplu să nareze textele respective, să le povestească la propriu urmând cronologia textului. Ei vor relata un dialog aproximativ exact cum l-au citit. (în limitele memorizării desigur):

  • Şi Ion i-a zis Anei..,
  • Ana i-a răspuns că…

Şi chiar dacă relatarea nu are loc la acest nivel strict reproductiv, adultul poate observa că pur şi simplu copilul nu identifică părţile esenţiale, nu reduce textul citit la ceea ce este important, ci îl parafrazează. Pentru a-l face să constientizeze mai bine mecanismul analizei, pune-i o serie de întrebări ajutătoare:

  • Cine sunt personajele principale? (îl ajută să diferențieze între calitatea personajelor)
  • Care este relaţia dintre ele? De ce Dl. X se comportă astfel cu Dl. Y? (întelege dinamica relațiilor dintre personaje)
  • Ce s-ar întâmpla dacă personajul X ar dispare din poveste? (il obligă să anlizeze rolul și importanța unui personaj, evidențiate prin lipsa lui)
  • De ce crezi că a acţionat Dl. Y. ca atare? Ce motive a avut? (focalizează atenția pe înțelegerea motivelor personajelor)
  • Cine crezi că are cel mai mult de câştigat din întâmplarea asta? (analiză cotextual-situațională)
  • Unde a greşit Dna. Z? (analiză cauze și factori)
  • Unde ai mai întâlnit o situaţie similară? Cu ce alt personaj pe care l-ai mai întâlnit seamănă Dl. Y? (analiză prin comparație/contrapunere)
  • Cine a acţionat mai inteligent dintre X şi Y? (comparație directă)
  • Care sunt momentele/paragrafele cele mai importante ale textului? (esențial vs. neesențial)
  • Alege 5 cuvinte din text care ţi se par cele mai reprezentative! (analiză de conținut după reprezentativitate)
  • Ce vrea de fapt să ne transmită autorul? Ce concluzie tragem? (analiză globală)
  • Ce învăţăm de aici? Care este morala poveştii? (izolarea învățămintelor)
  • Încearcă să sumarizezi tot ce ai citit într-o frază. Cum ar suna aceasta? (esențializare)

Aceste întrebări îl ajută pe copil să iasă din cadrul strict narativ şi să înceapă să gândească, identificând elementele esenţiale ale poveştii, actorii, relaţiile dintre ei, motivaţiile lor, importanța fiecăruia în scenariu (copiii realizează importanța unui personaj mai ales prin eliminarea lui din poveste).

 

Metoda identificării esenţialului prin eliminare

Pentru a-l ajuta să analizeze, foloseşte tehnica eliminării treptate de mici bucăţi şi fragmente de text. Sigur, trebuie eliminat inteligent, dar adulţii au mult mai bine dezvoltată această capacitate. Se poate demonstra astfel copilului că nu toate fragmentele sunt sunt egale şi că sumarizarea deci poate şi înțeleasă ca procesul eliminării părţilor neesenţiale.

Aceaste metode sunt foarte simplu de aplicat în relaţie cu orice material citit de copil şi cunoscut de părinte. Exerciţiul poate avea loc zilnic, sub forma unui dialog părinte-copil, practic insesizabil de către acesta din urmă. Cu cât întrebările sunt mai precise şi mai la subiect, cu atât analiza pe care trebuie să o efectueze implicit copilul pentru a oferi un răspuns valid, devine mai profundă. În foarte scurt timp, copilul va dezvolta abilităţi analitice de invidiat!

 

Alte metode pentru dezvoltarea abilităților de analiză la copii

  • Rezolvaţi împreună probleme de matematică. Matematica reclamă aproape implicit o abordare analitică şi algoritmică, fapt ce ajută
  • Jucaţi jocuri ale minţii şi de logică precum şah, GO, etc.
  • Înscrie copilul la un club de debate sau simulează sesiuni de debate în familie (fiecare adoptă o poziţie şi o argumentează cât poate de bine)
  • Răspunde-i cu atenţie şi în mod corect, după nivelul de înţelegere la toate întrebările De Ce? pe care le pune (greu de multe ori, însă dacă nici atunci când copilul întreabă din propria lui nevoie de a cunoaşte şi înţelege lumea nu exploatăm oportunitatea, aproape normal că în timp nu îşi mai pune problema)
  • Stimulează întrebările De ce (este lumea aşa cum este), solicită-i gândirea, cerându-i părerea despre diverse lucruri: Dar tu ce crezi? De ce este cerul albastru? De ce zboară păsările? Vârsta nu ar trebui să fie o limitare, întrebarea De Ce? este un stimul universal pentru gândire şi analiză, inclusiv la vârsta adultă. În plus, în felul acesta îi consolidezi personalitatea, faptul de a avea propria poziţie/interpretare în relaţia cu lumea, devenind conştient de propria viziune
  • Încurajează-l să realizeze diverse proiecte (orice proiect). Un proiect necesită planificare şi organizare, atenţie la detalii, logică şi analiză. Diversele etape şi componente ale proiectului trebuie înţelese şi îmbinate corect, fapt ce duce la dezvoltarea cu necesitate a abilităţilor de analiză

 

Încearcă, este fun!

DESCOPERĂ AICI CUM SĂ ÎȚI DEZVOLȚI INTELIGENȚA ȘI SĂ ÎȚI ACTIVEZI POTENȚIALUL COGNITIV NEFOLOSIT