Cele două mari etape în dezvoltarea și realizarea noastră
Studiile arată că din perspectiva dezvoltării intelectuale şi în general a potenţialului cognitiv, există o vârstă optimă când rata de acumulare a informaţiei este mai mare ca oricând. Aceasta este pe cale de consecință vârsta optimă pentru învățare! Este în ordinea naturii că totul evoluează până la punctul de maxim potenţial pentru ca apoi, după o eventuală perioadă de platou şi menţinere sus, să înceapă să descrească. Este un ciclu normal de creștere și maturizare în care trecem de la Etapa Acumulării (în care ne formăm personalitatea, acumulăm cultură generală, învăţăm o meserie, ne calificăm într-o specializare: între 0 și 25 ani) la Etapa Realizării (în care aplicând ce am învăţat în etapa Acumulării, transformăm lumea din jurul nostru lăsându-ne amprenta asupra ei, practicându-ne meseria, arta sau abilităţile dezvoltate, de la 25 la 65 ani). Sigur că putem învaţă toată viaţa şi trebuie să învăţăm toată viaţa! Pe de altă parte, fiecare lucru trebuie făcut la timpul lui.
Vârsta optimă pentru învăţare
În ceea ce priveşte învăţarea, vârsta optimă pentru învățare este până la 20 de ani, deosebind în această etapă două sub-perioade:
- perioada 0-10 ani, o perioadă de acumulări masive pe toate planurile şi a cărei rată exponenţială de creştere nu va mai fi întâlnită niciodată apoi (firesc să fie atât de mare, practic plecăm de la aproape zero aşa că orice câştig cognitiv, oricât de mic în valoare absolută poate însemna dublare-triplare în valoare relativă)
- perioada 10-20 de ani când în continuare acumulăm informaţii cu o uşurinţă şi o viteză fabuloase, totuşi nu atât de impresionante că în copilăria mică.
De altfel, nici nu ar fi nevoie de studii ştiinţifice pentru a realiza acest lucru, pe care îl vedem zi de zi în jurul nostru şi îl înţelegem instinctiv: când eşti tânăr/ă, toate par uşoare! Biologia are un rol important aici, îmbătrânind devenim mai lenţi, mai greoi în miscări, acumulăm mai greu, dar desigur, câştigăm în înţelepciune şi experienţă. Vedem asta clar în sport (gimnastică, tenis, atletism) dar şi în sporturile minţii (şah) unde rezultatele importante se obţin timpuriu şi foarte rar mai târziu.
De ce trebuie să valorificăm Etapa Acumulării
Ceea ce trebuie reţinut însă este că etapa Acumulării nu mai revine niciodată sub aspectul capacităţii extraordinare a minţii/creierului nostru de a absorbi şi procesa informaţii. În această perioadă mintea nostra este un burete: învăţăm uşor 2-3 limbi străine, reţinem fără probleme manuale întregi pe diverse domenii, ne amintim lejer diverse detalii, avem energie şi tonus crescut, rezistăm mai bine la efort prelungit.
Devine atunci important să exploatăm strategic această perioadă pentru a ne poziţiona la un nivel cât mai înalt, odată finalizată perioada de Acumulare. Cu cât ne situăm mai sus pe axa Acumulării, cu atât începem mai de sus Etapa Realizărilor, ca adulţi. Şi, trebuie spus, cu atât vom începe mai de sus mai târziu Etapa Declinului (+65 ani), adică vom dispune o viață intelectual-activă mai lungă. Până când omenirea va soluționa problema tinereţii fără bătrâneţe, dacă va reuşi vreodată, este logic deci să profităm la maxim de perioada Acumulării pentru a face ceea ce îi este ei propriu: să învăţăm cât mai multe informaţii, să ne dezvoltăm cât mai multe abilităţi, să ne activăm cât mai mult din potenţial pentru ca astfel să fim avantajaţi când intrăm în Etapa Realizărilor. Iată deci cum, achizițiile realizate la vârsta optimă pentru învățare au impact toată viața! Ceva făcut bine de la început rezistă mai mult!
Chiar şi câteva procente în plus acumulate peste medie şi vor fi extrem de importante mai târziu, oferind un nepreţuit şi aproape imposibil de egalat avantaj strategic de ordin cognitiv în faţa celor care au rămas (iremediabil) în urmă. Nu vorbim aici de neapărat de note mari la şcoală, sub aspectul strict al performanţelor şcolare. Nu vorbim deci strict de lecţia la Istorie sau Biologie, ci de activarea unor abilităţi cognitive care vor valora greutatea lor în aur apoi. Abilităţi pe care şcoala în general le ignoră, obiectivul declarant al şcolii fiind informarea şi cultura generală mai degrabă decât formarea elevilor. Abilităţi precum independenţa în gândire, motivaţia pentru autodepăşire, dezvoltarea inteligenţei, antrenarea memoriei, gestionarea emoţiilor şi autocontrolul, diverse soluţii de productivitate personală precum să ştii să înveţi eficient sau elemente esenţiale de managementul timpului şi organizare personală.
Curba învățării în funcție de vârstă
Graficul din imagine ilustrează aceste perioade. Este un grafic de medie, de la caz la caz există variaţii (pentru a afla mai multe despre aceste perioade vezi şi articolul nostru Există o vârstă de aur a învățării? Află relația dintre vârstă și capacitatea de învățare). Iarăşi se vede în grafic că nu reuşim încă să ne activăm în întregime potenţialul intelectual, creierul nostru are rezerve uriaşe despre care doar ştim, dar nu avem încă soluţii să le activăm.
Odată în plus trebuie profitat de această perioadă, pentru că nu se mai întoarce. Ce înseamnă etapa Acumulării? Ce înseamnă vârsta optimă pentru învățare? Înseamnă o şansă unică ce nu trebuie ratată pentru că mai târziu, pentru a face aceleaşi achiziţii va fi nevoie de mult mai mult timp și efort! Ce ușor învățăm o limbă străină la 8-9 ani și cu cât mai greu este la 30 de ani, deși teoretic există avantajul experienței!
Educaţia nu este niciodată un cost, ci o investiţie în noi înşine
Cât valorează aceste achiziţii? Păi, tot ce se acumulează în această perioada ajunge apoi să se traducă şi de 10 x ori ca rezultat în etapa Realizărilor pentru că aceasta înseamnă aceste abilităţi! Este ca şi cum am avea o aplicaţie în plus pe telefon sau mai multă memorie RAM sau mai multă putere de calcul într-un chip CPU cu 8 procesoare nu cu 4 sau cu două!
Este responsabilitatea părinţilor să îşi îndrume copiii în aşa fel încât să maximizeze această perioadă, atât în copilăria mică, prin programe de educaţie timpurie, cât şi în perioada de pre-adolescenţă şi de adolescent când copilul este deja un partener de dialog, începe să îşi cunoască propriile interese, să îşi dezvolte personalitatea şi să îşi caute direcţiile în viaţă. Orice curs, orice experienţă educaţională, orice achiziţie cognitivă şi intelectuală este mai valoroasă dacă este achiziţionată mai devreme decât mai târziu, odată pentru că are mai mult timp să producă efecte, a două oară pentru că după o anumită vârstă anumite achiziţii necesită un consum mai mare.
În consecinţă, educaţia nu este niciodată un cost, ci o investiţie în noi înşine, o investiţie întotdeauna rentabilă, transformaţională, care ne îmbogăţeşte ca oameni şi ne mută pe o treaptă evolutivă mai sus.
