Vom aborda în acest articol o lista de 10 greşeli frecvente pe care mulţi le fac şi care ar putea fi evitate, rezultatul fiind o performanţă mai bună în învăţare.
Greşeala 1: să confunzi învăţarea cu citirea
Mulţi confundă lectura materialului de studiu cu învăţarea. Am citit, am înţeles, ce mai e de făcut? Citind, cu materialul în faţă, totul pare simplu. Eventual îţi mai subliniezi pe text cu un marker şi voila, am învăţat! Evident însă că după câteva zile, ceea ce părea atât de clar şi evident şi uşor cu materialul în faţă devine dintr-o dată greu de amintit şi recuperat.
Învăţarea NU este citire pentru că citirea este un mijloc mult prea superficial de prelucrare a materialului de studiu. Învăţarea presupune însuşirea de durată a unui corpus de cunoştinţe şi asta nu se întâmplă la simplă lectură chiar şi cu markerul în mână. Ar fi “minunat” dacă am învăţa tot ce citim, dar nu putem (şi poate nici nu ar fi bine, ne-am aglomera repede memoria).
Greșeala 2: Să confunzi învăţarea cu memorarea
Memorarea reprezintă deja un pas mai departe, este ceva mai bine, dar tot nu este învăţare pentru că invtarea merge un pas mai departe şi necesită realizarea unor conexiuni funcţionale cu informaţiile deja deţinute. Vom folosi un exemplu ca să clarificăm: aş putea învăţa pe de rost un manual de Fizică cuantică (cu efortul de rigoare desigur, dar tot degeaba). Ceva poate aş înţelege, dar în lipsa unor cunoştinţe fundamentale despre fizică, acele informaţii memorate ar fi multe neînţelese, câteva parţial înţelese dar majoritatea ar fi neoperante. Nu aş putea decât să “recit” cartea, dar aş avea mari dificultăţi să răspund la întrebări care presupun operarea cu acele cunoştinţe. Se vede foarte bine acest efect la cei care învaţă rezolvări sau formule pe de rost, la Matematică, la Fizică, la Chimie… şi unde dacă se schimbă forma problemei sau variabilele nu mai sunt exact ca în modelul învăţat mecanic, se blochează complet deşi ar avea toate datele rezolvării acolo.
Greșeala 3: Să înveţi dezorganizat, fără să ai un plan
Este ca şi cum ai construi o casă fără plan, după inspiraţie. Poate să iasă desigur, dar cu cât este construcţia mai complicată, cu atât este mai dificil să nu greşeşti. Putem compara învăţarea cu procesul construirii unui edificiu interior, o “clădire” de cunoştinţe unde sunt etaje (care pot reprezenta ariie mari ale unui domeniu de cunoastere), apoi camere şi diverse segmentări pe fiecare etaj în parte (care ar reprezenta sub-domeniile sau capitolele acelei discipline), holuri şi lifturi (care ar reprezenta zonele de legătură între diverse domenii). Planul asigură structura şi raţionalitatea construcţiei, îi dau un sens şi o ordine, reprezintă logică “arhitecturală” a construcţiei interioare şi scopul pentru care folosim fiecare încăpere. În lipsa planului ar fi ca şi cum am îngrămădi totul de-a valma iar în timp clădirea s-ar prăbuşi.
Fă un plan al lecţiei şi fă un plan de studiu, câte ore studiezi pe zi, câte pe săptămâna şi cum le distribui printre celelalte activităţi. Când înveţi la Mate, cât timp aloci, când înveţi la Română, cât timp aloci, când înveţi la Istorie, cât timp aloci.. etc. Construieşte-ţi o anumită disciplină personaala care în timp va devei naturală şi simplă.
Greșeala 4: Să tratezi învăţatul că pe o obligaţie
Unii tineri învaţă din obligaţie. Trebuie, le impune şcoală, părinţii, societate. Şi este de înţeles, care dintre adulţi este bun la toate disciplinele şi manifestă acelaşi interes? Nimeni! Absolut nimeni! În fapt, în aceasta constă maturizarea, în a află cine suntem şi ce vrem de la noi şi de la viaţă şi a ne concentra pe acel ceva, pe 1-2 direcţii majore. Sigur, aceasta este o problemă a sistemului care nu le da copiilor prea multă libertate în a alege şi a se focaliza pe disciplinele preferate, la şcoală fiecare profesor vrea să ştii de 10 la materia lui. Date fiind condiţiile, măcar întreabă-te: de ce învăţ asta, la ce îmi foloseşte, cât de relevant este pentru mine?
Descoperă ce îţi place cu adevărat în primul rând şi încearcă să excelezi la acea materie. Nici celelalte nu sunt inutile chiar dacă nu îţi plac în egală măsură. Ştiinţa este un tot întreg, între toate disciplinele există conexiuni care pot deschide porţile unor descoperiri nebănuite. Învăţatul însă, dincolo de o anumită materie sau alta care se poate întâmpla să nu îţi placă, nu este o obligaţie, este o şansă de a fi puternic/ă. Cunoaşterea înseamnă putere, a ştii înseamnă a putea!
Greșeala 5: Să confunzi textul materialului de studiu cu materialul de învăţat
Cel mai adesea materialul de învăţat este un produs la care se ajunge prelucrând şi procesând materialul de studiu. Nu tot ce scrie într-un manual sau într-o carte este la fel de important şi nu toate lucrurile scrise acolo trebuie reţinute ca atare. Textul materialului de studiu are ca singur obiectiv să susţină şi să prezinte ideile autorului dar forma nu trebuie confundată cu fondul. Aceaiasi idee, acelaşi concept poate fi exprimat în zeci de feluri. Ori, ce fac adesea copii, nefiind învăţaţi să gâdească textul cu propriul cap, ba chiar – şi nu de puţine ori – fiind penalizaţi dacă se abat de la litera textului de către profesori dogmatici? Iau textul ca atare, nu îl prelucrează, nu îl cern, nu scot şi nu organizează ideile principale în funcţie de propriul bagaj de cunoştinţe!
Ori, învăţarea este un proces selectiv şi de selecţie, trebuie să ştii să izolezi esenţialul, să dai la o parte forma de fond și să înveți doar ce contează.
Greșeala 6. Să îngrămădeşti totul pe ultima sută de metri
Din lene sau din lipsa de organizare, mulţi lasă totul pe ultima sută de metri. Şi când mai sunt 2-3 zile înainte de examen sau de teză atunci se apucă să înveţe. De obicei din panică şi disperare, oricum motivele greşite. Idea este că acest proces, de îngrămădire, este nu doar nefolositor, ci chiar dăunător pentru mintea noastră. Având atât de puţin timp la dispoziţie, ne forţăm creierul la turaţie maximă, doar-doar recuperăm timpul pierdut. Învăţarea însă spuneam, dacă ne referim în continuare la comparaţia cu o construcţie, necesită timp. Nu poţi construi un bloc peste noapte. Eventual poţi stivui nişte cărămizi, poţi faci o cameră micuţă, dar cam atât. În funcţie de la stadiul de la care pleci, poate să meargă mai repede sau mai încet dar în niciun caz nu iese bine. Dacă pleci de la zero, nici nu vei apuca să finalizezi fundaţia pentru că trebuie să treci rapid la corpul principal şi apoi la acoperiş. “Cimentul” însă nu are timp să se întărească, să se usuce iar a doua zi după examen, clădirea se prăbuşeşte.
Învăţarea necesită timp deoarece realmente, fizic adică, se produc anumite modificări în creierul nostru: el construieşte reţele sinaptice care să depoziteze informaţiile învăţate şi pur şi simplu nu le poate construi instantaneu. Este ca şi cum am avea pretenţia să sădim dimineaţa puieţii şi să avem pe la prânz pădurea gata crescută. Învăţarea trebuie să fie aerisită, înveţi 1-2 ore, iei pauză, laşi timp informaţiei să se aşeze, creierul realizează conexiunile necesare. Între timp trebuie hrănit şi odihnit pentru a realiza această “construcţie”. Apoi, după pauză, reîncepi 1-2 ore şi tot aşa, în paşi şi în trepte, de-a lungul unei perioade. Partea frumoasă este că procedând aşa este uşor, creierul nu percepe niciun efort în afara modului în care el funcţionează normal şi la final obţii o „clădire” rezistenţă şi funcţională.
Greșeala 7: Să ignori mediul de învăţare
Uneori din motive obiective (lipsă de spaţiu în casă, aglomerare), copii învaţă în condiţii care afectează capacitatea de concentrare şi atenţia. Cel mai adesea însă, este vorba de necunoaşterea condiţiilor propice pentru învăţare. Învăţarea necesită linişte, eventual un fundal muzical în surdină (a se evita ratio/tv şi orice piese cu text), temperatură potrivită (22 grade Celsius ideal), lumină suficientă (ochii de obicei sunt primii care obosesc) şi în general un spaţiu dedicat învăţării, liber, ordonat, preferabil un birou de studiu. Nu se învaţă în pat (poţi să te aşezi pentru o lectură uşoară) pentru că învăţarea implică atenţie şi concentrare pe când o poziţie întins/culcat favorizează relaxarea şi somnul. Mobilierul de studiu trebuie să fie de asemenea confortabil pentru a nu induce tensiuni musculare (spate, mâini, umeri, gât) care obosesc şi diminuează atenţia deoarece consumă din resursele creierului. Cel mai important este ca în camera de studiu, pe lângă linişte, să fie aerisit, oxigenul este cea mai importantă resursă a creierului şi are nevoie din belşug.
Idea de baza este să reducem sau să eliminăm pe cât posibil stimulii şi distractorii externi şi să creem condiţiile propice pentru învăţare. Orice stimul suplimentar consumă din capacitatea de procesare a creierului, resurse pe care altfel le-ar folosi în învăţare.
Greșeala 8: Să nu te concentrezi total la învăţare
Prost obişnuiţi fiind de tehnologia modernă care vine peste noi sub formă notificărilor, alarmelor şi soneriilor de tot felul şi care face absolut tot ce poate să te întrerupă din ce faci pentru a-ţi atrage atenţia asupra celor mai recente postări ale prietenilor pe Social Media şi tot restul, capacitatea tinerilor de a se concentra este astăzi (arată numeroase studii), profund afectată de aceste numeroase întreruperi. În timp, pur şi simplu asta devine o obişnuinţă, creierul adoptă acest pattern de funcţionare care îi spune că la fiecare 5-10 min trebuie să se oprească să verifice updates. Ori pe un attention span atât de mic, nu prea se pot obţine multe, în niciun caz performanţă.
Învăţarea este un prces cognitiv, consumă resurse intelectuale, necesită deci atenţie şi concentre. Nu poţi să fii eficient când înveţi având în stânga cartea şi în dreapta mobilul sau tableta ori laptopul care te notifica din minut în minut.
Pentru a fii eficient/a trebuie să opreşti notificările şi să te concentrezi doar la învăţat. O oră de învăţare în linişte face cât trei ore de învăţare înteruptî şi segmentată. Creierul intră într-o stare specială, care se numeşte “stare de flux”, când, asemenea unui motor încălzit, funcţionează perfect şi la randament maxim, 100%! În această stare totul este uşor şi natural. Trebuie însă să ajungi în ea şi nu poţi dacă te întrerupi mereu. Ori, dacă tot trebuie să înveţi, este mai logic să termini ce ai început, pentru ca apoi eventual să vezi ce mai este pe SM.
Greșeala 9. Să nu stabilizezi prin repetare informaţia învăţată
Creierul are o calitate extrem de utilă: acea de a uita! Până şi pe calculatoare, unde astăzi dispunem lejer de nenumarați GB şi TB pentru a stoca oricât de mult vrem… şi tot suntem nevoiţi să ştergem din când în când ce nu ne trebuie, să facem curăţenie. Uitarea este o funcţie utilă exact din acelaşi motiv, este un „sanitar”, este modul în care creierul nostru separă ce îi este util de ce nu îi este util. Pentru că ce îi este util, ce foloseşte, evident nu uită, din contra, reţine şi chiar amplifică, devenind tot mai bun la acel ceva.
Uităm deci ce nu este util, ce nu ne trebuie. Este firesc şi natural. Dacă nu vrei să uiţi, atunci trebuie să faci două lucuri: (1) să găseşti o utilitate informaţiei respective şi (2) să o repeţi pentru a o stabiliza. Asta cred spune ceva foarte important, apropos de învăţare: dacă ai uitat lecţia la Istorie este pentru că nu i-ai găsit nicio utilizare, este modul în care propriul tău creier îţi spune: această informaţie este atât de inutilă pentru mine încât mai bine o uit, să nu ocupe spaţiu degeaba!
Fă informaţia utilă, găseşte-i scop, din orice poţi învăţa ceva util, chiar dacă nu este domeniul tău de maxim interes (de exemplu, dintr-o lecţie de Istorie (dar poate fi de Geografie pentru unii sau de Mate pentru alţii, etc…e doar un exemplu) care altfel se poate dovedi extrem de plictisitoare – să nu neglijăm aici şi “cotribuția” unor profesori care nu ştiu să trezească interesul copiilor pentru materiile lor deşi ar putea fi atât de interesante – poţi să înveţi despre negociere, despre factorii care au condus la succes într-o revoluţie, despre trăsăturile de caracter ale liderilor, despre strategii de atac/apărare, despre politică, despre sociologie, despre psihologie… etc.)
Greșeala 10. Să nu dormi suficient
Somnul nu este un moft, este o necesitate în general dar mai ales sub aspectul învăţării. Studiile arată că în fapt, în timpul somnului se produce cea mai mare parte a procesului de aşezare şi stabilizare a informaţiei la nivel sinaptic aşa încât, lipsa/insuficiența somnului afectează masiv retenţia şi (auto)organizarea informaţiei.
Unor grupuri de studenţi li s-a dat spre studiu şi învăţare acelaşi material. Studenţii care au dormit, şi-au amint cu până la 30%-50% mai mult a doua zi decât cei care nu au dormit sau au dormit puţin sau prost! Iată cât de mult poate conta un somn bun! Faptul de a fi tânăr nu schimbă cu nimic această nevoie a creierului pentru că sinapsele tot la fel funcționează!
Concluzia 1 : dacă nu dormi – nu reţii! Concluzia 2: dormi suficient în fiecare noapte (7-8 ore).
