Doctoratul – examenul suprem
Doctoratul este cel mai râvnit titlu academic de către cei care merg pe calea performanței prin educație pentru că această calitate este rezultatul multor ani de studii și muncă susținută, dublată de inovație și creativitate. În marile Universități de elită Doctoratul este sinonim cu cercetarea și necesită prin definiție să prezinți o teză nouă și originală, să îți aduci contribuția la evoluția științei. Iată de ce, a obține un Doctorat un SUA de exemplu, sau în UK, la oricare dintre top 10 Universități, este o realizare rezervată celor mai buni, și pe bună dreptate. Cu atât mai mult deci trebuie apreciată performanța unor copii care au reușit această realizare la o vârstă la care majoritatea tinerilor încă sunt la facultate sau chiar la liceu.
Eugenie de Silva
Eugenie de Silva era o tânără de doar 15 ani din Tennessee – Statele Unite când a fost acceptată să îşi înceapă Doctoratul în Ştiinţe Politice la Universitatea Leicester din UK. Anterior, ea a absolvit la 14 ani Academia Militară Americană după care a urmat un Master în Ştiinţe Juridice la Harvard. Toate acestea la o vârstă la care cei mai mulţi abia încep liceul. Eugenie mărturiseşte că tot succesul său academic prezent se datorează tatălui sau, Eugene de Silva, profesor de chimie şi fizică la un colegiu din US dar şi director la Virginia Research Institute. Originar din Sri Lanka, tatăl fetei a emigrat în UK un timp pentru a se stabili apoi definitiv în State.
Mark Phythian profesorul coordonator al lui Eugenie de la Universitatea Leicester, a declarat că nu are niciun dubiu în privinţa capacităţilor ei intelectuale şi că nu va face niciun rabat de la rigorile academice ale unui Doctorat doar pentru că studenta sa are 15 ani.
Eugenie spune că “scopul meu în viaţă este schimb lumea şi să demonstrez că prin muncă grea orice este posibil”. Pentru viitor Eugenie îşi doreşte să devină Secretay of Defence (Ministrul Apărării) în SUA şi să îşi deschidă propria firma de avocatură.
Sursa foto: http://www2.le.ac.uk/
Akshay Venkatesh
De origine din New Delhi, India dar locuind în Perth, Australia, Akshay s-a făcut remarcat de foarte tânăr ca având o minte strălucită şi o preocupare adâncă pentru științele exacte. La doar 11 ani câştiga medalia de bronz la Olimpiada Internaţională de Fizică în 1993 pentru ca apoi să mai câştige în următorii doi ani, alte medalii la diverse competiţii regionale de profil, inclusiv la Olimpiada Internaţională de Matematică. Inteligenţa şi seriozitatea i-au permis să termine liceul la 13 ani pentru a fi imediat admis în scurt timp la University of Western Australia. Akshay termină că şef de promoţie în 1997 fiind cel mai tânăr absolvent al Universităţii din toate timpurile, la doar 15 ani.
Fără a stă prea mult pe gânduri, tânărul absolvent îşi indreaptă atenţia către Statele Unite unde este admis în 1998 la Doctorat la Princenton (la 17 ani). Finalizează Doctoratul în matematică în 2002 având deci 20 de ani, după care, avid de cunoaştere, continuă cu un program post-doctoral la MIT. În prezent Akshay este profesor de matematică la Standford şi este considerat unul dintre marii matematicieni contemporani cu zeci şi sute de articole publicate despre teoria numerelor şi nu numai. Pentru activitatea să remarcabilă, Akshay a primit diverse premii de prestigiu de-a lungul anilor, ultimul, Infosys Prize în 2016.
Sursa foto: http://www.news.uwa.edu.au
Erik Demaine
Erik s-a născut în 1981 în Halifax, Nova Scoţia, Canada într-o famile de artişti, tatăl fiind sculptor. La vârsta de 7 ani Erik a început practic să colinde prin America de Nord cu familia în funcţie de proiectele tatălui său. Pentru că nu stăteau niciodată suficient de mult într-un singur loc, Erik va fi nevoit să urmeze şcoala acasă (homeschooling), sub coordonarea părinţilor. Având însă de mic o înclinaţie nativă către zona de computer sciences, Erik se distingea ca având o inteligenţă peste medie şi o capacitate extraordinară de a programa. Datorită acestor capacităţi extraordinare, Erik va fi acceptat că student la doar 12 ani la Dalhousie University în Halifax (fără practic nici o zi de şcoală în sistemul tradiţional). Va termina Universitatea la 14 ani, ca cel mai tânăr absolvent. După o scurtă pauză, Erik aplică pentru Doctorat la University of Waterloo pe care îl obţine la 20 de ani cu o lucrare revoluţionară în matematica exotică a artei origami (computational origami). Atât de specială a fost considerată teza să încât a primit o serie de distincţii precum Medalia de Aur a Universităţii Waterloo sau Premiul Consiliului Canadian de Ştiinţe Naturale şi Inginerie pentru cea mai bună teză de doctorat a anului.
Fiind considerat un cercetător eminent, Erik devine la doar 20 de ani professor universitar la MIT, cel mai tânăr profesor de matematică angajat aici din toate timpurile. Astăzi, Erik este în continuare profesor la MIT iar cercetările sale în domeniul geometriei origami au aplicaţii nebănuite în domenii precum arhitectura şi biologia (preocupată de matematica împăturirii proteinelor la nivel molecular). Descoperirile lui Eric în domeniul împăturirii proteinelor pot conduce la înţelegerea modului cum funcţionează acestea şi la metode revoluţionare de sintetizare a medicamentelor viitorului. Iată de ce, toate marile companii farmaceutice îi urmăresc şi îi apreciază munca.
Ca scop în viaţă, Erik şi-a propus să abordeze cele mai dificile probleme ale matematicii origami, conştient de aplicaţiile utile pe care acestea le au şi considerând că nicio problemă nu este prea dificilă dacă vrei cu adevărat să o rezolvi.
Sursa foto: http://erikdemaine.org
Surorile Juliet şi Catherine Beni
Părinţii, profesori de inginerie la University of California, oameni pasionaţi şi inteligenţi. Ambele surori au încept de mici să participe, mai în joacă, mai în serios, la cursurile părinților.
Catherine s-a simțit mai atrasă de științele exacte şi de matematică în mod particular, în timp ce Juliet s-a simţit atrasă de oameni şi de psihologie. Beneficiind de educaţie în sistem homeschooling pe durata ciclului gimnazial dar şi de o nestăvilită dorinţă de cunoaştere, cele două surori şi-au demonstrat rapid calităţile intelectuale şi personale.
Juliet va finaliza facultatea la 15 ani şi se va înscrie imediat apoi la Doctorat. La 19 ani, în 2012, obține Doctoratul în Psihologie la University of California Riverside (UCR).
Catherine Beni reuşise deja o performanţă similară căci la 14 ani finaliza summa cum laude la UCLA (University of California, Los Angeles) în calitate de cea mai tânără absolventă (sau absolvent) din toate timpurile. Evident, a urmat Doctoratul în matematică pe care îl finalizează în 2011. La doar 20 de ani Catherine îşi primeşte Doctoratul de la California Institute of Technology, Universitate celebră cunoscută şi sub numele de Caltech, una dintre cele mai prestigioase universităţi tehnice din USA. Ambele surori sunt cele mai tinere absolvente de Doctorat ale fiecărei Universităţi în parte! Wow! Asta ne demonstrează că practic nu există limite pentru mintea unui copil dornic să înveţe, că niciodată nu este prea devreme, dacă te afli în mediul potrivit!
Catherine l-a întâlnit la UCLA pe Stephen Wolfram, un alt copil eminent care şi-a finalizat Doctoratul la Caltech tot la 20 de ani (dar aprox. cu 30 de ani înainte). Mai precis, Stephen la 20 de ani 2 luni şi 7 zile în timp ce Catherine la 20 de ani, 2 luni şi 12 zile. Deşi tehnic Stephen este cel mai tânăr absolvent Caltech la diferenţă de 5 zile, Catherine este cea mai tânără absolventă. În plus, trebuie ţinut cont că data de susţinere depinde şi de calendarul profesorilor aşa că cei doi sunt consideraţi la egalitate. Partea frumoasă este că Stephen a încurajat-o tot timpul pe Cathrine să asceadă la mai mult şi încă de la 14 ani când s-au întâlnit prima dată, au discutat despre posibilitatea că ea să îşi ia Doctoratul la o vârstă mai tânără decât el. Pe baza acestei relaţii de mentorat, Catherine, Juliet şi Stephen au decis să fondeze un “club” al deţinătorilor de Doctorat sub 21 de ani cu scopul de a încuraja şi alţi copii/tineri cu potenţial să obţină rezultate similare, să aibă încredere în ei, să îşi fixeze obiectivele corecte pe măsura capacităților şi nu pe măsura limitelor sistemului.
Încurajându-se şi ambiţionându-se una pe cealaltă, surorile Beni ne demonstrează capacităţile extraordinare ale minţii unui copil şi ale unui mediu axat pe excelenţă în educaţie.
Sursa foto: https://ucrtoday.ucr.edu și http://www.caltech.edu
Stefan Buijsman
Stefan s-a născut în Leiden, Olanda în 1995. Stefan povesteşte că pur şi simplu a făcut lucrurile mai devreme decât alţii şi că i s-a părut firesc. A început şcoala la 4 ani, apoi sare peste câţiva ani şi intră direct la liceu pe care îl finalizează la 15 ani. Studiază apoi Informatica dar şi Filosofia şi la doar 18 ani avea facultatea terminată şi un Master în portofoliu (la Leiden University). Fără să stea pe gânduri, se înscrie la Doctorat în 2014, pe care îl termină şi îl susţine doi ani mai târziu! În 2016 el îşi ia „cum laude„ Doctoratul în Filosofie la Stockholm University (ca cel mai tânăr Doctor din toate timpurile al Universităţii), dovedind că cine începe de tânăr, departe ajunge. Asta da performanţă!
Stefan povesteşte că experienţa Doctoratului a fost una remarcabilă. Greu, dificil, aşa cum trebuie să fie un Doctorat la o Universitate de prestigiu, dar că asta nu l-a împiedicat să aibă timp liber ori să îşi vadă şi de viaţa socială ca orice tânăr, mulţumind mentorilor şi profesorilor care l-au susținut şi au avut încredere în el deşi atât de tânăr. Mai dificilă i s-a părut mutarea din Olanda în Suedia şi faptul că nu ştia limba. Din fericire Engleza şi Olandeza l-au ajutat acolo unde a fost nevoie. Teza sa de Doctorat, „Filosofia Matematicii pentru mase„ îşi pune probleme importante despre cum învaţă copiii de fapt matematică, contribuind astfel la îmbunătăţirea sistemului educaţional. Pentru moment, Stefan a primit o bursă post-doctorală de 3 ani de la Stockholm University urmând să se implice în cercetare pe temele sale preferate, respectiv să devină apoi profesor universitar.
Sursa foto: http://www.philosophy.su.se
Sho şi Sayuri Yano
Sho şi-a uimit mama încă de mic cu inteligenţa lui deosebită şi cu o apetență neostoită pentru a învaţa. Sho pur şi simplu este remarcabil absolvind „summa cum laude„ Chicago Loyola University la vârsta de 12 ani, după ce dovedise la vârsta de 9 ani, când a fost acceptat la Facultate, că pur şi simplu poate obţine un punctaj superior la testele de admitere faţă de pretendenţii de 18 ani. Cu un asemenea potenţial, Sho nu se opreşte aici. În 2009, la vârsta de doar 18 ani îşi susţine cu success Doctoratul în Genetică Moleculară şi Biologia Celulei la University of Chicago uimindu-şi profesorii cu o claritate şi strălucire a intelectului rar întâlnită (IQ-ul este 200). În paralel, Sho îşi obţine şi titlul de MD (medic), tot de la University of Chicago la vârsta de 21 de ani practicând medicina că medic neurolog pediatru.
Sho citea deja fluent la 2 ani, scria la 3, cânta la pian piese clasice la 4, compunea la 5 ani. Sho declară că îşi datorează performanţa părinţilor care de mic l-au încurajat şi susţinut fără să îl forţeze. Mama, originară din Korea de Sud, (tatăl din Japonia) a declarat că pur şi simplu Sho nu putea fi oprit, deşi la început s-au speriat puţin. Apoi, văzând potenţialul copilului i-au oferit sistematic ocazii şi provocări de dezvoltare personală încurajându-l continuu, dar întotdeauna din perspectiva unui conţinut informaţional de calitate academică, nu doar cărţi adunate. În familia lor nu există “nu se poate”. Kyung Yano (mama) a publicat o serie de 7 cărţi despre homeschooling.
Întrebat fiind de scorul sau IQ, Sho a spus că dacă ceva face diferenţa în viaţă atunci nu IQ-ul în sine contează ci doar ceea ce realizezi, contribuţia ta.
Din nou, mediul de acasă şi preocuparea pentru performanţă alături desigur poate şi de bagajul genetic, au făcut că şi sora mai mică a lui Sho şi anume Sayuri să îi calce pe urme. La fel de precoce ca şi fratele său, Sayuri a preferat vioara pianului, ambii fraţi susţinând din când în când concerte împreună. Cu o evoluţie aproape la fel de fulminantă, Sayuri a absolvit la 13 ani Roosevelt University cu specializare în Biologie (în 2010), influenţată probabil şi de fratele mai mare. Sayuri declara că a întâmpinat multe probleme ca şi fratele său, din cauza vârstei, căci deşi acceptată la Universitate, mulţi dintre colegii ei pur şi simplu nu îi acordau încrederea necesară pentru a lucra cu ea proiectele desemnate, ferindu-se să o aleagă în diversele echipe de lucru. Cei care au avut încredere totuşi au declarat că deşi cea mai tânără, Sayuri era şi cea mai “matură” şi serioasă sub aspectul preocupării pentru tema alocată. Aceste experienţe au determinat-o pe Sayuri să declare pe bună dreptate că “vârsta biologică şi vârsta mentală sunt lucruri complet diferite”.
Din 2010 până în prezent, Sayuri a continuat să evolueze strălucit, absolvind în 2014 a doua facultate, la Peabody Institute din cadrul Johns Hopkins University cu specializarea muzică/vioară.
Ambii tineri au declarat că în ciuda opiniei generale că ar fi “şoareci de bibliotecă”, ei au timp de toate, ca orice alt tânăr de vârstă lor: fac sport (karate), cânta la pian şi vioară, merg la spectacole, joacă jocuri pe calculator, stau cu prietenii, etc.
Sursa foto: http://www.lib.luc.edu și http://www.sayuriyano.com
Alia Sabur
Alia deţine recordul Guiness pentru cel/cea mai tânără profesoară universitară la Catedra de Tehnologii Avansate de la Konkuk University din Seoul, Korea de Sud, poziţie pe care a primit-o la 18 ani !
Alia s-a născut în 1989 la New York, tatăl imigrant, inginer electrician, mama jurnalist. Părinţii spun că de mică au remarcat că Alia este pur şi simplu ca un burete mereu însetată de învăţare. Primele semne le-au observat la 8 luni când Alia era deja capabilă să citească, recunoscând integral alfabetul şi spun că citea practic tot ce vedea pe stradă scris cu litere mari: denumiri de străzi şi magazine, numere, semne de circulaţie, reclame de pe autobuze, etc. La vârsta de 2 ani Alia deja cotrobăia prin biblioteca familiei şi citea la întâmplare din cărţile disponibile, acasă neavând prea multe opţiuni de cărţi dedicate vârstei. Părea de asemenea atrasă în special de revistele de mecanică ale tatălui său, precum Popular Mechanics. Ajunşi în acest punct, părinţii au realizat că nu are sens să o limiteze pe Alia dându-i doar cărţi pentru copii aşa că i-au permis să citească tot ce aveau în casă, dacă nu avea un conţinut impropriu vârstei. Altfel, din toate punctele de vedere, cărţi de adulţi.
Tot de tânăra a început să îşi ajute tatăl la mici proiecte de casă şi să prefere emisiuni de bricolaj de tip do-it-yourself. La şcoală pur şi simplu era mult prea avansată în relaţie cu colegii săi aşa că, neavând ce face la clasă şi pe baza evaluărilor oficiale, Alia participa sistematic la modulele claselor mai mari, de liceu. Asta se întâmpla pe când Alia avea 7 ani, încă deci din primul an de şcoală. Aşa se face că până la finalul clasei a 4-a, Alia de fapt parcurge mare parte din programa claselor de liceu 9-12. Din lipsă de activitate învaţă între timp să cânte la clarinet şi îşi ia şi centura neagră în karate. După terminarea gimnaziului, Alia, având doar 10 ani, aplică direct pentru Facultate şi este admisă la Stony Brook, Universitatea de Stat din New York pe care o termină „summa cum laude„ la 14 ani! După ce şi-a luat licenţa, Alia a aplicat la Drexel University pentru Masterat, pe care îl primeşte în 2006. 1 an mai târziu, va ajuta ca profesor suplinitor la Shoutern University din New Orleans, după ce uraganul Katrina a distrus oraşul. Cu 3 zile înainte de a împlini 19 ani, Alia acceptă oferta Universităţii Konkuk şi intră în cartea recordurilor. Din cauza unor dispute cu profesorul coordonator pe drepturi de proprietate intelectuală, Alia îşi ratează Doctoratul. S-a înscris apoi la Georgtown University la Drept pentru a apara cauza drepturilor de copyright ale studenţilor.
O un detaliu interesant de menţionat: pe când era elevă încă în cliclul gimnazial, părinţii au dat în judecată şcoala pentru incapacitatea de a satisface corect nevoile educaţionale ale Aliei.
Balamurali Ambati
Ambati a intrat în cartea recordurilor că fiind cel mai tânăr medic din lume, certificat ca atare la doar 17 ani. De origine indiană, Ambati îşi finalizează liceul la doar 11 ani la Baltimore City College. În acelaşi ritm alert, finalizează la 13 ani facultatea, ca absolvent la New York University. Intră apoi la şcoala medicală de elită Mount Sinai School of Medicine din New York de la care îşi obţine titlul de medic (MD) la doar 17 ani, cu un punctaj care depăşea 99% dintre restul colegilor de generaţie. Mai în glumă, mai în serios, Ambati, care este foarte înalt, spune că înălţimea lui l-a ajutat să depăşească dificultățile inerente vârstei, pentru că mulţi nu realizau din această cauză cât de tânăr este de fapt.
Intră apoi la Harvard unde şi desfăşoară rezidenţa în Oftalmologie, ocazie cu care se face remarcat datorită lucrărilor sale revoluţionare în agiogeneza corneană. Primeşte între timp şi în continuare o serie amplă de premii prestigioase privind contribuţia sa în domeniu oftalmologiei.
Evoluţia educaţională remarcabilă, spune Ambati, s-a datorat tatălui sau care l-a învăţat să îşi stabilească scopuri clare şi să fie concentrat pe atingerea lor. Suplimentar, acesta a insistat pe lângă profesori să îi permită fiului lui să studieze în ritmul său, adică mult mai rapid decât restul copiilor. Dacă tatăl sau nu ar fi obţinut acest “privilegiu” pentru el, Ambati nu ar fi obţinut aceleaşi rezultate.
Astăzi Ambati este Professor de Ofalmologie şi Ştiinţele Vederii şi director de cercetare pentru cornee al Facultăţii de Medicină din cadrul Universităţii din Utah şi un nume de referinţă în domeniul oftalmologiei.
