Învățarea din greșeli
Adeseori învăţăm mai bine din greşeli. Problema este însă că de multe ori aceste greşeli se plătesc scump aşa încât este preferabil să înveţi din greşelile altora decât din greşelile proprii. Sigur, la un moment dat este inevitabil să nu greşim, dar nu trebuie să luăm la rând toate greşelile ce pot fi făcute 🙂
Iată de ce, în continuare, vom analiza ce greşeli în învăţare au făcut alţii, pentru a înţelege ce NU trebuie să faci dacă vrei să înveţi eficient. Şi vom începe cu ce NU este învăţarea pentru că o bună parte dintre problemele care apar se datorează înţelegerii greşite a ceea ce înseamnă învăţarea de fapt. Ce înseamnă deci să înveţi? Ce înseamnă să ştii? Când devin diverse informaţii disparate ”cunoaştere” astfel încât să putem spune că ştim/cunoaştem ceva?
Ce nu este învăţarea
A învaţa:
- NU este ascultare (pasivă) în clasă: din comoditate (sau alte preocupări) mulţi se bazează pe ce au auzit/înţeles/notat în clasă/la ore. Problema este că cel mai adesea în clasă predarea presupune multă ”dictare” elevii/studenţii fiind mai preocupaţi să noteze decât să înveţe. Sigur, nu trebuie generalizat, anumite materii presupun şi exerciţii, laboratoare, etc. dar învăţarea NU se poate limita doar la cele deprinse în clasă (şi cu atât mai puţin la orele teoretice). Aparenta deprindere a materiei în clasă este cel mai adesea o iluzie: învăţarea trebuie completată cu exerciţii practice, lectură suplimentară, materiale adiţionale, re-reprezentare informaţională şi acestea trebuie făcute ulterior.
- NU este (doar) lectură: mulţi elevi/studenţi confundă lectura cu învăţarea. Pare de ajuns că au citit un material, pare de ajuns că acele informaţii sunt înţelese şi aparent memorate dar în 99% din cazuri, simpla lectură este departe de a fi suficientă. Dovada este că în aceste situații, în mai puţin de 24 h intervine uitarea a aprx. 60% din informaţia recepţionată prin lectură, pentru ca acest procent să se mărească de la zi la zi, astfel încât după 5 zile subiectul abia dacă îşi mai aminteşte cu precizie 25% din ce a lecturat.
- NU este repetiţie mecanică: a repeta este mai bine decât a citi o singură dată, dar depinde desigur de calitatea repetărilor. Repetiţia trebuie făcută în vederea consolidării informaţiei repetate, altfel, ştim cu toţii despre repetiţia mecanică – nu înseamnă decât timp pierdut! Poți să repeti de sute de ori un text fără să îl reții dacă te gândești la orice altceva!
- NU este memorare: a memora este ceva mai bine decât a citi pentru că cel puţin avem garanţia reţinerii informaţiei de învăţat. Totuşi memorarea nu trebuie confundată cu învăţarea deoarece prin simpla memorare încă nu s-au sudat toate legăturile între informaţiile memorate. Acestea trebuie să alcătuiască un întreg logic şi funcţional pentru a putea considera învăţarea ca fiind desăvârşită.
- NU este subliniere de text: ca formă minimă de interacţiune cu materialul de studiu, foarte mulţi elevi/studenţi folosesc marker-ul pentru a sublinia pe text. Este desigur o practică excelentă şi ajută la fixarea informaţiilor esenţiale, dar nu este suficientă în sine. Învăţarea este un proces mult mai complex. Sublinierea este bună cel puțin din perspectiva identificării informațiilor relevante, dar desigur, aceasta este doar prima etapă a învățării!
- NU se întâmplă peste noapte: studii științifice avansate întreprinse de marile universități au arătat că firesc intervine uitarea așa că trebuie să recurgem la un ciclu specific de tipul învățare-uitare-recapitulare-uitare-(re)recapitulare… etc pentru ca în final materialul de studiu să fie cu adevărat învățat! Cu foarte puține excepții, nu ne putem aștepta ca învățarea să aibă loc instantaneu!
- NU trebuie lăsată pentru ziua de dinainte de examen: mai simplu de zis decât de făcut pentru mulţi, mai ales dacă se bazează pe memoria lor (bună)! Această practică este dăunătoare pe termen mediu şi lung pentru că informaţia se uită masiv în primele 24/48 de ore (chiar și de către cei cu memorie bună) astfel încât elevul/studentul poate că ia o notă de trecere sau chiar bună, dar în esenţă nu învaţă cu adevărat ceva şi mai târziu aceste goluri se răzbună. Este normal să uităm, uitarea este o funcție pozitivă a memoriei întocmai precum facem curat în casă și aruncăm ce nu ne trebuie! Dacă Memoria ar reține absolut tot, pănă la cele mai insignifiante detalii, am avea o mare problemă să gestionam acele uriașe cantități de informații ce s-ar aduna în timp! Dacă vrei să înveţi rapid, foloseşte tehnici de învăţare accelerată, ceea ce înseamnă complet altceva decât învăţarea cu o zi înainte!
- NU este acumulare (de-a valma) de informaţii. Pot să acumulez o mulţime de cunoştinţe dar încă să nu ştiu medicină pentru că în primul rând ceea ce învăţ trebuie să aibă legătură cu medicina! Chiar şi aşa, pot să acumulez o mulţime de informaţii de ordin medical şi tot să nu ştiu medicină deoarece informaţiile acumulate sunt disparate, nu sunt sistematizate, nu alcătuiesc un întreg, nu se pot constitui într-un model reprezentaţional pentru domeniul respectiv şi suficient de închegat. Nu este de ajuns să ştiu cum se face o injecţie sau cum se ia temperatura ori cum trebuie prins un os rupt într-o atelă pentru a fi medic.
- NU se întamplă (exclusiv) la nivel vizual: Învățarea se întâmplă mai eficient dacă sunt utilizate toate sistemele senzoriale, nu doar cel vizual! Fiecare om are propriul său stil de învățare și propriul canal senzorial predominant. Unii sunt auditivi, alții kinestezici și alții practici, nu doar vizuali! Dar indiferent de tipologia predominantă, cu toții trebuie să utilizăm cât mai multe canale senzoriale în actul învățării pentru că astfel ușurăm memorarea pe termen lung și asimilarea durabilă. Este o problemă la nivel de sistem de educație că din lipsă de fonduri și preocupare s-a redus învățarea (predominant) la cea mai directă și convenabil ieftină formă a sa – lectura, în timp ce în afară, în țările mai dezvoltate, se învață practic și din experimentare directă și interactivă, raportul învățare teoretică/învățare practică fiind invers decât la noi! Învățarea nu trebuie să se producă strict intelectual, folosește orice ocazie pentru a folosi și celelalte simțuri și a învăța prin simulări/experimente practice.
- NU este (doar) un proces școlăresc, este ceva natural și continuu: se confundă adesea învățarea cu un proces bine conturat pentru că este instituționalizată și reglementată social. Învățarea este însă un proces continuu, care trebuie să se întâmple mereu – toata viața și nu doar în cadrul strict al școlii și manualelor școlare. În fapt, abia când te desprinzi de școală ca unică sursă de cunoaștere începi să înveți cu adevărat pentru că învățarea capătă o motivație personală. La fel de important însă este să diferențiem învățarea ca proces (actul de a învăța) de învățarea ca produs, ca rezultat, sub formă de cunoştinţe, noţiuni, idei, comportamente și modele de gândire şi de acţiune rezultate din învățare! Doar când învățarea se traduce în noi deprinderi, noi abilități și noi comportamente, când învățarea ne schimbă, ne transformă și ne îmbunătățește viața, este învățarea deplină!
În concluzie, a învăţa înseamnă a dobândi informaţii şi cunoştinţe şi a dezvoltă abilităţi prin studiu sau prin experienţă directă astfel încât să putem reprezenta și reda informaţiile învăţate într-un întreg funcţional şi bine închegat logic şi indepenent de contextul învăţării.
