10 soluții reale: ajută-ți copilul să scape de învățarea mecanică

(continuare din numărul anterior, aflat aici)

Ce poţi să faci (ca părinte) să îți ajuți copilul să renunțe la învățarea mecanică

Din fericire, obiceiul privind învățarea mecanică se poate corecta printr-o serie de exerciții frumoase. Părinții au un rol tot mai mare in educația copiilor lor (în încercarea de a compensa deficiențele sistemului educațional) așa că am pregătit în rândurile următoare o serie de soluţii menite să îți ajute copilul nu doar să scape de obiceiul învățării mecanice ci și să învețe corect și eficient:

Poartă un dialog sincer cu copilul tău despre nevoile sale reale de învăţare: ce îi place, ce nu îi place, care sunt materiile la care nu (prea) vrea să înveţe şi de ce nu vrea. Încearcă să creezi un mediu de încredere, bazat pe sinceritate şi deschidere. Părinţii trebuie să aibă încredere în copiii lor şi copiii în părinţi pentru ca măcar părinţii să înţeleagă în mod corect şi real cauzele unor comportamente şi eventual să nu pună o presiune suplimentară acolo unde chiar nu este cazul. Dacă ceva nu vrea/o materie nu îi place, află de ce nu vrea, de ce nu îi place! Tratează cauza nu efectul! Află care este motivul real (poate au un profesor neinspirat, poate a rămas în urmă și îi e greu să recunoască, poate nu știe să își gestioneze timpul și aceasta este materia pe care o lasă la urmă): cauze diferite reclamă soluții diferite!
Copiii nu trebuie forțați într-o anumită direcție, cât trebuie ghidați să exploreze un număr variat de opțiuni educaționale și profesionale în relație cu care să își descopere potențialul. Fiecare om este diferit și este bine așa (pentru că asta ne face speciali și unici) și fiecare copil trebuie să se descopere pe sine, chiar dacă direcțiile pe care le alege sunt diferite de ceea ce inteționează părinții pentru el. În lipsa unui dialog real, copiii desigur se adaptează la cerințele părinților dar dacă un domeniu chiar nu le este potrivit, intervin mecanismele firești și normale de rezistență (pe care le dezvoltăm cu toții aunci când suntem forțați într-o direcție pe care nu ne-o dorim), iar învățarea mecanică este unul dintr ele. Multe probleme pot fi rezolvate prin dialog înainte de a se agrava
Explică-i copilului tău de ce nu este bună învăţarea mecanică. Eventual dă-i să citească acest material sau fragmente din el. Explică-i care sunt efectele negative pe termen lung şi ce mult are de pierdut, care este capcana în care se prinde dacă recurge la învăţarea mecanică. Ai încredere în inteligența lui să înțeleagă că are numai de pierdut
Explică-i copilului tău ce este învăţarea reală şi care sunt beneficiile ei. Explică-i de asemenea că învăţarea nu trebuie să fie dificilă, există astăzi tehnici şi metode de învăţare accelerată care facilitează învăţarea şi o fac plăcută şi (mai) uşoară. Prezintă-i tehnici şi metode de învăţare accelerată. Găseşti o mulţime de exemple chiar aici, pe site-ul Mentalio. Idea de baza este că odată deprinse tehnici şi metode corecte de învăţare accelerată, învăţarea în sine devine facilă şi plăcută respectiv eficientă, astfel încât în esenţă, chiar devine anti-productiv pentru copilul tău să mai înveţe mecanic. Va învaţă uşor şi îi va face plăcere să înveţe astfel încât motivaţia de a recurge la învăţare mecanică va dispărea de la sine
Vorbeşte cu profesorii săi despre peformanţele şcolare şi încearcă să îţi formezi la rândul tău o impresie despre calităţile şi abordarea pedagogică a respectivilor profesori. Vei înţelege astfel mai bine relatările copilului tău despre diversele sale experienţe în relaţie cu fiecare materie și eventual de ce recurge la învățarea mecanică pentru unele dintre ele
Testează-i din când în când cunoştinţele pe diverse subiecte şi materii. Treci dincolo de simpla relatare/redare din carte a unor informaţii, vezi dacă a înţeles cu adevărat ce a învăţat. Sunt materii mai degrabă bazate pe logică (Matematica, Fizica, Chimia, etc) dar și materii mai narative precum Istoria și Geografia. Toate însă presupun să înțelegi mai mult decât să memorezi (de exemplu la Istorie, poți să îl stimulezi cu întrebări precum: de ce a avut loc un anumit eveniment istoric, care au fost factorii care au dus la acele situații, care erau opțiunile celor implicați, care au fost consecințele acelui eveniment istoric, cum crede el că s-au simțit cei care au trăit acele evenimente, etc… nu doar să rețină date istorice plictisitoare). Se prea poate ca la anumite materii să nu dispui de cunoştinţele necesare pentru a-ţi evalua copilul în mod real, dar nici nu trebuie la toate: este de ajuns să realizezi că există o materie sau un subiect (la care te pricepi mai bine) la care a învăţat mecanic ca să realizezi că recurge la această soluţie. Şi dacă a recurs o dată, nimic nu îl/o împiedică să recurgă mereu. Sigur, nu se poate generaliza, încearcă să faci o evaluare reală
Testează-i nivelul de cunoştinţe înainte şi după un test/examen important/cu miză. Dacă după 3-4 zile de la acel test/examen constaţi că pur şi simplu nu mai ştie mare lucru, atunci este destul de clar că a învăţat superficial şi odată trecut ”hopul” examenului, informaţia învăţată a încetat să îi mai fie utilă. Vezi aici câteva sugestii despre cum poți să îl ajuți să învețe la materiile care nu îi plac
Monitorizează şi contorizează timpul petrecut pentru învăţare. Chiar dacă obţine note mari şi rezultate bune la şcoală, dacă timpul dedicat învăţării este redus, atunci acesta poate fi un prim indiciu că ”îngraşă porcul în ajun”. Fără a fi paranoici, trebuie să vezi în astfel de cazuri totuşi cum de se obţin acele rezultate bune la şcoală, nu doar să le accepţi ca atare
Iniţiază o discuţie despre metodele de învăţare şi încearcă (fie prin dialog fie prin observaţie directă), să vezi cum învaţă copilul tău. Dacă îţi relatează că recurge (doar) la metode precum lectură, subliniere pe text şi repetiţie, atunci poţi fi sigur/a că dacă nu mecanică, atunci cel puţin ineficientă sigur este învăţarea sa. Dacă în schimb recurge la exemple, priveşte problema din unghiuri diferite, ştie şi poate să explice şi altora, vine cu informaţii noi pe care le pune în legătură cu altele vechi, interpretează şi raţionează diverse aspecte ale subiectului, problematizează şi pune întrebări, neagă şi/sau redefineste anumite aspecte ale celor învăţate venind cu propria perspectiva asupra subiectului, atunci poţi fi sigur/a că recurge la învăţare reală şi autentică
Cere-i să îţi explice ce a învăţat, precum cuiva care nu ştie nimic despre acel subiect. Pe de o parte îţi vei da seama dacă învăţarea sa se bazează pe logică şi înţelegere sau nu, pe de altă parte, îl/o vei stimula să gândească şi să problematizeze respectiv să înveţe real pentru că pur şi simplu nu poţi explică ceva ce nu ai înţeles! Iar efortul de a explica aduce cu sine efortul de a înţelege, iar efortul de a înţelege este de fapt cea mai importantă componentă a învăţării reale! De fapt acest exerciţiu îl/o va determina îl cel mai rău caz să înveţe atunci şi acolo cu tine, oricum mult mai bine decât să treacă peste subiectul respectiv fără să înţeleagă nimic.