Memorare, învățare, „tocire” – care este diferența?
Din comoditate, lipsă de interes, demotivare (datorate uneori chiar celor care se presupune că ar trebui să îi înveţe pe elevi ceva nou), mulţi copii recurg la învăţarea mecanică, prin definiţie superficială şi axată pe reproducere. Cu puţină memorie şi inteligenţă, orice elev poate simula perfect cunoaşterea unui subiect sau a unei lecţii, fără de fapt să înţeleagă cu adevărat ce a reţinut. Nu de puţine ori sistemul şcolar în sine îi invită pe copii şi le facilitează învăţarea mecanică deoarece metodele de evaluare şi testare a cunoştinţelor se bazează în mare măsură la rândul lor pe reproducere (mecanică) astfel încât nu se poate verifică în fapt dacă informaţia a fost cu adevărat învăţată şi nu doar ”tocită”. Învățarea mecanică devine în timp normă și ”normală” luând locul celei reale. Neștiind cum să învețe eficient, copiii învață pe de rost (tocire), adică în cel mai ineficient mod cu putință, iar apoi nu e de mirare că nu își mai amintesc nimic după nici 2 săptămâni.
Dar care este diferenţa dintre memorare, învăţare și „tocire”?
- Memorarea: Este o mare diferenţă pentru că memoria este un proces cognitiv al cărui principal scop este stocarea informației şi prezervarea ei în starea originală, în timp ce învăţarea trece mai departe de memorare pentru că transformă informaţia învăţată într-un conţinut propiu, personalizat încă din faza învăţării, un conţinut viu şi interconectat cu alte cunoştinţe şi informaţii deja deţinute, totul cu scopul conturării unei reprezentări funcţionale a informaţiei iniţiale. Scopul fundamental al memorării este din contră, păstrarea cât mai exactă şi precisă a informaţiei memorate (chit că acest lucru nu este întotdeauna posibil, memoria fiind la rândul său un proces dinamic).
- Învățarea: Învăţarea este un proces complex de însuşire a unor informaţii şi/sau deprinderi. Informațiile însușite devin cunoștinţe iar dacă sunt transpuse în practică și exersate atunci pot deveni o fundație solidă pentru alte cunoştințe. Asemenea unei case, construim pe ceea ce deja ştim întocmai precum pereții necesită o fundaţie iar acoperişul nu se poate pune fără pereți. În cazul învățării este permisă şi chiar recomandată ”alterarea” informaţiei încă din faza de stocare, în sensul procesării ei prin prisma cunoştinţelor deținute cu care chiar se recomandă să fie împletite şi în consecinţă nimeni nu are pretenţia reproducerii întocmai a informaţiei originale. În cazul memorării, acest lucru nu este dezirabil: cum ar fi să ”rescriem” o poezie de Eminescu pentru simplul motiv că nu ne-o amintim exact?
- „Tocirea”: înseamnă învăţare mecanică și se deosebeşte atât de memorare cât şi de învăţare.
Ce este învăţarea mecanică
După acest demers explicativ, este simplu acum să înţelegem mai bine natura păguboasă a învăţării mecanice, care nu este nici memorare, nici învăţare:
- Nu este memorare pentru că a memora este un proces nobil care principial îşi propune să conserve informaţia pe termen lung (că reuşeşte sau nu ţine de alţi factori) în timp ce învăţarea mecanică îşi propune să reţină informaţia exclusiv până la momentul testării ei (de obicei pentru un maxim de 2-3 zile, nu mai vorbim de cei care ”tocesc” chiar înaintea unui examen şi care deci îşi propun să reţină ce au tocit exact câteva ore)
- Nu este învăţare pentru că nu respectă principiile învăţării, principii care fac referire la înţelegerea şi procesarea profundă a informaţiei în vederea integrării ei cu alte cunoştinţe existente. Diferențiatorul principal aici este verbul ”a înţelege”: cei care învaţă mecanic NU îşi propun să înţeleagă, ba din contră, chiar evită să îşi bată capul cu aşa ceva, mulţumindu-se cu reproducerea informaţiei şi atât.
În lumina acestor precizări am putea defini tocirea = învăţarea mecanică drept procesul de retenţie aproximativă şi pe termen scurt a unor informaţii, cu scopul declarat de a trece de un potenţial examen, deosebindu-se de memorare şi învăţare atât prin scop cât şi prin mijloace.
De ce recurg copiii la învăţare mecanică?
Pentru copii, învăţarea mecanică poate fi aparent o bună soluţie de compromis de exemplu pentru materiile pentru care chiar nu au înclinaţie sau mai grav, pentru materiile pentru care au înclinaţie dar în relaţie cu care au ajuns la un moment dat şi din diverse motive să dezvolte un gol de cunoştinţe. Deoarece învăţarea se sprijină de multe ori pe cunoştinţe anterioare, lipsa lor face dificilă învăţarea reală. De exemplu un copil care a lipsit de la şcoală o perioadă mai lungă, pierzând astfel câteva lecţii s-ar putea ca sub presiunea timpului să găsească confortabilă pe termen scurt soluţia învăţării mecanice deşi pe termen lung nu face decât să se afunde şi mai adânc în capcană, lărgind golul pe care mai târziu nu va mai putea construi ”edificiul” învăţării dorit. Cu atât mai mult, un copil căruia nu îi place o materie, va fi tentat să recurgă sistematic la învăţarea mecanică pentru a răspunde cerinţelor şi presiunilor educaţionale pe de o parte şi pentru a nu-şi dezamăgi părinţii şi profesorii pe de altă parte.
De ce este învăţarea mecanică păguboasă?
- Învăţarea mecanică este păguboasă în primul rând pentru că serveşte din start un scop eronat: acela de a lua o notă! Este desigur vină sistemului educaţional (şi uneori al părinţilor) care confundă performanţă cu notele, astfel încât, atât timp cât copilul ia note bune, ce mai contează că nu ştie (de fapt) (nimic)? Motivaţia este incorectă iar această motivaţie nu este suficientă pentru a determina acel tip specific de activare intelectuală necesară învăţării reale.
- Şi mai dezavantajos însă este faptul că învăţarea mecanică este ineficientă. Deşi la prima vedere învăţare mecanică duce rapid la acumularea cunoştinţelor necesare, ca orice lucru de mântuială durează puţin şi astfel timpul ”investit” în acest tip de învăţare este de fapt timp irosit. Deoarece se bazează în principal pe lectură şi repetiţie, învăţarea mecanică este într-adevăr mai rapidă decât învăţarea reală, dar nu şi mai eficientă pentru că dacă raportăm timpul investit (a se citi irosit) la rezultatul obţinut, atunci raportul este dezavantajos comparativ cu cel al învăţării reale: o oră de învăţare reală conduce să zicem la învăţarea a 10 unităţi informaţionale pe durata de 1 an în timp ce o oră de „toceală” conduce la ”învăţarea” (aparentă) a 20-25 unităţi informaţionale însă dar doar pentru 3-4 zile! Diferenţa de eficiență este copleşitoare!
- Învăţarea mecanică iroseşte timp preţios şi nu puţin! Deoarece produce adesea rezultatul dorit (nota de trecere) (din cauza superficialităţii sistemului de evaluare care rareori testează înţelegerea reală şi doar memorarea reproductivă), copilul descoperă că toceală este un ”minunat” procedeu de fofilare, astfel încât îl va aplica din ce în ce mai des şi va deveni din ce în ce mai ”bun” la acest tip de ”învăţare”. Adică va investi (= va irosi) tot mai mult timp la tot mai multe materii de care vrea să scape, învăţând mecanic mai degrabă decât învăţând real. De-a lungul anilor, ajunge de fapt să acumuleze mii şi mii de ore investite în exact…NIMIC! (pentru că după învăţarea mecanică nu rămâne nimic altceva decât… nimic!).
- Învăţarea mecanică încurajează superficialitatea şi comoditatea: atât timp cât ”merge” şi exact din acest motiv, copiii învaţă că ”merge şi aşa” astfel încât ajung să se bazeze pe învăţare mecanică mai mult decât îşi imaginează. Vor dezvoltă în timp o bună capacitate de estimare a timpului necesar pentru a toci cantităţi semnificative de informaţii astfel încât vor folosi timpul ”economisit” pentru orice altceva (jocuri pe calculator, internet, social media, etc), lăsând timp pentru învăţare câteva zile înainte de un test/examen.
- Învăţarea mecanică face în timp imposibilă învăţarea reală pentru că după un număr mai mare de astfel de substituții (a învăţării reale cu învăţare mecanică), golul ce trebuie apoi acoperit pentru ca învăţarea reală să fie posibilă se adânceşte şi devine atât de mare încât pur şi simplu nu mai poate fi umplut. Învăţarea reală necesită după cum arătam, o succesiune logică de paşi şi se poate asemăna cu construirea unei case: informaţiile noi se bizuie şi se consolidează pe seama celor vechi, iar cele vechi se completează şi se extind pe seama celor noi.
INTRĂ AICI PENTRU TEHNICI DE ÎNVĂȚARE ACCELERATĂ: ÎNVEȚI ÎNTR-O ORĂ CÂT ALȚII ÎN DOUĂ
