Timpul este noul lux!

Omul este singura fiinţă care se grăbeşte! Animalele nu se grăbesc, nici plantele, nici universul. Doar omul este grăbit! Sigur, un animal poate fugi din calea unui pericol, dar altfel el fiinţează în ritmul său natural. Plantele nu se grăbesc să crească, eventual tot noi, oamenii, le accelerăm creşterea. Iar universul se grăbeşte cu atât mai puţin. În fapt, universul nu se grăbeşte deloc.

Noi, oamenii, însă ne grăbim: ne grăbim să ajungem, ne grăbim să plecăm, ne grăbim să mâncăm, ne grăbim să citim…totul trebuie să se întâmple repede, trebuie să se întâmple chiar acum, în această clipă! Nimeni nu mai are răbdare, nimeni nu mai vrea să aştepte! Timpul este noul lux! Adevărat că timpul este noul lux pentru că peste tot unde ne uităm în jur, nimeni nu are timp, toţi sunt ocupaţi! Timpul liber este un bun rar, foarte rar – de aceea este un lux!

 

De ce ne grăbim?

Pentru că vrem mai mult! Omul este singura fiinţă care sistematic vrea mai mult! Faptul că vrem mai mult exprimă uriaşul potenţial de evoluţie de care dispunem, capacitatea minţii noastre de a tinde spre absolut! Tehnologia prezentului face ca ceea ce întrezărim în viitor să fie atractiv şi intens, în fapt mai atractiv şi mai intens decât ce avem în prezent, aşa că ne grăbim spre viitor, acel viitor când va fi mai bine, când vom avea mai mult, când vom fi mai puternici, mai deştepţi, mai bogaţi, mai fericiţi, etc. Acesta devine un cerc vicios și astfel în acest iureş nesfârşit, ajugem paradoxal să avem tot mai puţin în goana după tot mai mult! Tot mai puţin pentru că pur şi simplu nu mai avem timpul sau liniştea să ne bucurăm de ce avem, pentru că atracţia pentru ce va fi să vină este atât de mare încât ne grăbim într-acolo. De ce să ai puţin când poţi avea totul? Problema este că acest cerc vicios are şi alte consecinţe: ne oboseşte, ne îmbolnăveşte, ne stresează, ne seacă de energie, ne face superficiali, nerăbdători, agitaţi! În loc să avem mai mult, avem mai puţin pentru că de fapt nu avem nimic altceva decât prezentul şi clipa de acum! Acesta este paradoxul contemporan al celor care pot şi vor mai mult pentru că ei sunt primii care îi cad victimă exact pentru că vor şi pot mai mult.

Atenţi la viitor devenim neatenţi la prezent, pe care îl ratăm! Graba este o epidemie mondială, pur şi simplu lucrurile se întâmplă cu mare viteză şi este abia începutul: ne grăbim în prezent, dar ne vom grăbi şi mai mult în viitor! Cercul vicios se va amplifica până când tot mai mulţi vor obosi şi nu vor mai ţine pasul!

 

Care este Soluţia?

Soluţia nu poate fi să încetăm din evoluţie, nici să refuzăm civilizația, şi cu atât mai puţin să încetăm să vrem mai mult! A vrea mai mult reprezintă cheia de boltă a evoluţiei! Şi atunci?

Soluţia este să eliminăm urgenţa din viaţă noastră şi să repunem pe primul plan ceea ce este important!

În goană, grăbiţi fiind, uităm (exact) ce este important: ne grăbim, este urgent, cine mai are timp să îşi stabilească priorităţile, să se gândească şi să mediteze la sine şi la viaţa proprie, să citească o carte bună, să stea cu copiii, să asculte, să se bucure în tihnă de o seară în familie? Acestea au devenit excepţiile, este un motiv de sărbătoare atunci când le reuşim!

 

Ce învață copiii de la părinți?

Ce altceva vor învăța copiii din iureşul continuu al adulţilor, decât că aşa este normal? Indirect, copiii învață de la părinții lor că a alerga 12 ore pe zi, a veni târziu acasă, a mânca la birou cu ochii pe telefon sau tabletă, a fi ocupat și în vacanțe cu serviciul sau business-ul… este probabil ce trebuie, când de fapt poate că și părinții au nevoie să își gestioneze timpul mai bine!

Copiii buni din ziua de astăzi oricum nu prea mai au timp de nimic: au ore la şcoală (multe, prea multe), au ore de meditaţie, investesc timp pentru diverse pasiuni, pentru net, pentru jocuri pe telefon sau calculator, pentru Facebook, Whatsapp, Snapchat, etc. Copiii sunt în fapt mai activi/ocupaţi de multe ori decât adulţii cu servicii cu normă întreagă şi ore suplimentare! Soluţia nu este şi nu poate fi să aruncăm televizorul pe geam, să interzicem copiilor accesul la telefoane mobile sau tablete, să întrerupem internetul, să stabilim reguli pe care nici noi nu le-am respecta (putem la fel de bine să ne mutăm în peşteri și să trăim ca acum câteva mii de ani?!) Soluţia este pur şi simplu să învăţăm ce este important şi să aşezăm priorităţile în ordinea lor cuvenită. Și atunci devine esențial ca cei mici să descopere ce vor şi să își urmeze visul fără să cadă în aceeași capcană a părinților: a fi ocupat nu înseamnă a fi eficient! A fi mereu ocupat nu înseamnă a fi productiv! Și nici nu este o justificare pentru a abadona orice altceva! Cei care însă nu ştiu ce vor se împrăștie în multe direcții!

Soluția este să îi învățăm pe copii tehnici de managementul timpului!

 

Managementul timpului pentru copii

Mangementul timpului devine un subiect de maximă importanță pentru copii exact în măsura în care criza de timp şi supra-aglomerarea sunt un subiect de maximă importanță pentru ei! Managementul timpului NU este despre multi-tasking, nu este despre cum să faci mai multe în acelaşi timp (s-a demonstrat deja de mult că multi-tasking-ul mai rău face). Managementul timpului adevărat nu este despre cum să înghesui cât mai multe activități pe secundă, despre cum să faci de toate până cazi lat! Managementul timpului este despre cum să îţi înţelegi priorităţile, despre cum să devii stăpânul propriului destin controlând alegerile pe care le facem încă de tineri! Cine nu stăpâneşte astăzi măcar tehnicile de bază de managementul timpului este asemenea unui căpitan de vas care a pierdut controlul vasului iar vasul pluteşte acum în voia valurilor în toate direcţiile! Iar pentru copii asta înseamnă că totul sclipeşte, totul este interesant, ar vrea şi din aceea şi din cealalată…și își pierd concentrarea! Managementul timpului este despre a descoperi cine eşti şi ce vrei cu adevărat, ce este cu adevărat important pentru tine şi a elimina urgenţa din viaţă pentru a lasă loc doar pentru ceea ce contează!

Copiii de astăzi deja au prea puţin timp liber astfel încât să îşi dezvolte devreme abilităţile de managementul timpului devine esențial! Nu mai vorbim că primul efect al urgenței și aglomerării de activități este stresul! O parte substanţială a stresului pe care îl resimţim se datorează faptului că ne grăbim, că avem multe de făcut într-un timp scurt, astfel încât magamementul timpului devine în egală măsură o abilitate de management a stresului şi calmare. Cu cât copiii deprind mai devreme aceste abilităţi, cu atât vor beneficia mai mult de ele! Obiceiurile bune acum se formează!

INTRĂ AICI PENTRU TEHNICI DE MANAGEMENTUL TIMPULUI PENTRU ELEVI!