Vrei să memorezi eficient: să înţelegem ce este şi cum funcţionează memoria

Se spune că ceea ce nu poţi măsură, nu poţi controla. Pentru a putea să ne dezvoltăm şi antrenăm memoria, un prim bun pas este să înţelegem ce este şi cum funcţionează. Cum altfel am putea să avem pretenţia să o îmbunătăţim??

(auto)Cunoaşterea propiei memorii, a capabilităţilor de care dispunem, a limitelor care ne limitează, a informaţiilor pe care le reţinem mai bine sau mai puţin bine reprezintă toate aspecte necesare în procesul dezvoltării memoriei.

Asemenea unui mecanic, cu cât ştim mai multe despre o maşină, cu atât este mai uşor să o reparăm sau să îi îmbunătăţim performanţă. Cu cât știi mai multe despre memorie, cu atât mai ușor este să memorezi eficient.

Să începem deci cu o definiţie simplă a memoriei:

Memoria este capacitatea de a stoca informaţie!

Această definiţie extrem de simplă şi largă include practic atât organismele vii cât şi materia nevie. Putem spune că o urmă pe o piatră reprezintă memoria acţiunii care a creat-o. Deşi foarte largă, această definiţie are calitatea de a evidenţia caracterul universal am memoriei (la propriu): întreg Universul are nevoie de memorie că să existe, ceea ce îi subliniza caracterul aparte şi de prima importantă.

Restrângând puţin definiţia la om:

Memoria este procesul psihic central ce constă în întipărirea (encodarea), stocarea (conservarea) şi recuperarea (reamintirea) informaţiei, pentru o durata sau altă de timp.

Rezultă din această definiţie că sunt trei etape majore care definesc memoria şi memorarea.

Etapa 1: Întipărirea

Este etapa când memoria procesează o informaţie în moduri specifice şi creează engrama pe care apoi o va stoca (în etapa II). Noi nu memorăm informaţiile direct, nu asemenea unui hard-disk care le scrie secvenţial pe un platan ori ca un USB. Din punct de vedere biologic, creierul are mult de muncă în această etapă. Informaţiile nu sunt depozitate de creier în ordine, de la stânga la dreapta, în sloturi şi casetuțe ordonate şi bine numerotate. Creierul depozitează informaţia pe baza de asocieri şi clustere tematice. Aceste legături, asemenea unei ţesături ca pânza de păianjen, se numesc reţele iar o reţea depozitează un concept, o amintire, un eveniment, etc. Dacă reţeaua această nu este la rândul ei conectată la restul reţelelor, şansa de a uita această informaţie ori de a nu mai găsi drumul spre ea este foarte mare. Această şi este una dintre cauzele uitării de alfel, innacesibilitatea, faptul că memoria uită drumul spre o informaţie, nu faptul că ea se şterge. E că şi cum am zice că avem un depozit, ştim sigur că e acolo ce căutăm, dar depozitul e mare şi nu mai ştim pe ce raft.

Faptul că o “cale” de acces este necesară, devine evident când uităm un cuvânt (lapsus), ne “stă pe limbă” şi încercăm să ni-l amintim pe litere.. parcă începea cu “B”! Din punct de vedere biologic, aceste reţele sunt reţele sinaptice, între neuroni iar creierul trebuie să muncească pentru a dezvoltă aceste legături. Are nevoie de minerale, vitamine, nutrienţi în general şi are nevoie de timp şi odihnă. Crearea acestor legături fizice între neuroni, se realizează în etape la rândul ei. În prima etapă, legătură în sine se realizează pe loc, dar apoi ea trebuie consolidată.

Etapa 2: Stocarea

În această etapă memoria de fapt consolidează informaţiile engramate pe termen scurt în prima faza. Dacă nu este consolidată, o informaţie se uită în câteva minute. Apoi trebuie reconsolidată pentru a putea deveni memorie permanentă. Consolidarea permanentă are loc de obicei în timpul somnului aşa că lipsa somnului, este demonstrat ştiinţific prin sute de experimente, afectează grav memoria şi capacitatea de memorare. Dacă memoria umană ar funcţiona asemenea unui stick USB, nu ne-ar pasă. Dar pentru că nu este mecanică ci biologică şi pentru că are şi o componentă involuntară (memorăm fără să vrem), avalanşă de informaţii trivia (de natură cărora memoria nu este conştientă, ea memorează ce îi dăm) este de natură să consume această funcţie inutil.

Repet, deşi capacitatea de memorare în sine este cvasi-nelimitată, procesul de memorare nu este instantaneu. Dacă am stă 24 de ore pe zi memorând şi nu am “umple” memoria, dar dacă am stă 24 de ore din 24 memorând, atunci cu certitudine ne-am epuiza funcţional în foarte scurt timp. Ca şi cu orice altceva în viaţă: putem merge oricât de mult şi de departe dar nu non-stop. De aici rezultă că de fapt există o limita a ceea ce putem memora, care nu este dată de “spaţiul de depozitare” ci de capacitatea de a aşeza “informaţiile pe raft”.

Stocarea reprezintă deci etapa/procesul în care memoria crează fizic conexiunile sinaptice ce reprezintă suportul biologic al memoriei şi le consolidează. Spre deosebire de un stick USB, memoria noastră este “în timp real”, creierul munceşte şi îşi construieşte depozitul/rafturile de stocat în funcţie de nevoie, nu sunt gata construite!

Etapa 3: Recuperarea

Engrama de memorie a fost construită şi stocată în sinapse, dar informaţia trebuie “indexată”, trebuie să ştim că este acolo şi drumul până la ea. Dacă recuperarea nu se produce cu succes, cam degeaba atunci am investit timp şi efort în primele două etape. Cu cât o informaţie este mai bine conectată cu reţelele informaţional-sinaptice deja existente (prin debate interior, prin întoarcerea unei probleme pe toate fetele, prin analiză şi prin procesare), cu atât ea este mai accesibilă, mai uşor de recuperat şi mai greu de uitat.

Cum să memorezi eficient

Consecinţa este că o informaţie trebuie să treacă prin aceste 3 etape pentru a fi memorată corespunzător şi pe termen lung respectiv pentru a fi utilă. Deşi acest proces se întâmplă inconştient (nu asistăm noi conştient la procesul de construcţie de sinapse) nu înseamnă că este la voia întâmplării şi nici că nu avem un cuvânt de spus. Ştim cu toţii că pentru a memora ceva pe termen lung, pentru a învaţă de exemplu la Istorie, Matematică, Geografie, pentru Bacalaureat şi în general, orice ţine de şcoală, trebuie să depunem efort şi sârguinţă, să repetăm şi să muncim iar dacă e ceva pe termen scurt de necesitate imediată şi apoi gata, nu trebuie să ne obosim atât.

Dintre cele trei etape, întipărirea şi recuperarea au şi o componentă conştientă, în timp ce stocarea este în totalitate un proces inconştient: nu ştim unde şi cum stochează creierul informaţia, oricum nu suntem conştienţi de asta. Rezultă deci că putem acţiona direct asupra primei şi ultimei etape. Iată în continuare un fel de lista de verificare cu ce poți face atunci când vrei să memorezi  eficient și pe termen lung.

Optimizarea întipăririi

  • Te-ai asigurat că ai înţeles bine informaţia de memorat? Pentru că ce nu înţelegi este mult mai greu să engramezi și deci să memorezi eficient
  • Ai organizat şi structurat informaţia de memorat, astfel încât să nu fie haotică? Pentru că până la urmă memoria memorează ce îi dăm, dar de ce să îi dăm un “ghem” încălcit şi nu ceva ordonat şi clar? Va munci mai mult să memoreze “ghemul” (să îl depoziteze) şi să îl recupereze
  • Ai simplificat informaţia de memorat în aşa fel încât să nu îţi încarci memoria inutil? De multe ori, cea ce trebuie memorat conţine o logică explicită, nu este vorba de cifre sau litere aleatoare. Dacă descoperi 2-3 principii cheie, poate nu mai trebuie să reţii tot ci doar acele 2-3 principii. Pentru ca să memorezi eficient trebuie să memorezi ce doar ce trebuie
  • Ai analizat suficient materialul şi ai încercat să stabileşti legături cu ceea ce ştii deja? Poţi face asta fie printr-o discuţie în forul interior fie discutând cu cineva. Pentru a realiza aceste conexiuni trebuie să îţi pui întrebări, precum : dar asta de ce îmi aminteşte?, ce mai ştiu eu pe această temă?, cum schimbă ceea ce ştiu deja?, care sunt implicaţiile pentru mine?… etc
  • Te-ai întrebat de ce stau cum stau lucrurile cu ceea ce exprimă acea informaţie şi nu altfel? Întrebarea “De Ce” este una dintre cele mai simple şi puternice modalităţi de a stabili conexiuni între lucruri şi de a consolida astfel o informaţie pe termen lung care te ajută deci să memorezi eficient
  • Ai interacţionat cu materialul şi pe alte canale senzoriale? Cu cât o informaţie provine pe mai multe canale senzoriale (vizual, auditiv, kinestezic) cu atât este mai uşor de reprezentat în minte

Optimizarea stocării

Trecând acum de aceste măsuri de optimizare şi eficientizare a întipăririi, ne putem muta către soluţii de optimizare a stocării. Deoarece această etapă este inconştientă, nu o putem influenţă prea mult direct. Sigur, se ştie, starea de sănătate, dispoziţa de moment, nivelul de energie, alimentaţia, nivelul de energie…reprezintă toate aspecte care influenţează puternic capacitatea noastră de a stoca pe termen lung o informaţie. Mai putem de asemenea repeta informaţia de memorat, consolidându-i poziţia în memorie dar repetiţia de fapt este o nouă intiparile şi nu o optimizare directă a stocării (despre care încă nu ştim cu s-ar putea obţine).

Optimizarea recuperării

Puţini se gândesc cum îşi vor aminti o anumită informaţie. Cel mai adesea, ne bazăm pe faptul că memoria va livra informaţia necesară la momentul la care avem nevoie de ea. Dar nu este ceva ce să lași la voia întâmplării, dacă vrei să memorezi eficient. Mai ales în situațiile când trebuie să învăţăm mari cantităţi de informaţii în teremen scurt. Pentru că în astfel de situaţii (de exemplu cineva care se pregăteşte să de Bacalaureatul la Istorie), o bună strategie este ca pentru fiecare bloc de informaţii, cel în cauză să îşi stabilească o serie de “semne”, “cârlige” pe care să le folosească pentru a-şi aminti ce doreşte. Această strategie funcţionează exelent pentru că memoria este un proces în mare parte asociativ şi atunci cel mai uşor ne reamintim ceva dacă îl avem asociat cu altceva.

De exemplu, pentru a memora o anumită succesiune de paşi, se poate construi un acronim. Iar acesta funcţionează apoi ca declanşator al recuperării/reamintii informaţiei depozitate iniţial: (cum ar fi AIDA – Atenţie, Interes, Decizie, Acţiune – o binecunoscută tehnică în vânzări).

Acum ştii, deci poţi! Baftă la memorat!

DEZVOLTAREA MEMORIEI: GĂSEȘTI AICI TEHNICI ȘI METODE DE ANTRENAMENT PENTRU O MEMORIE PERFECTĂ