Despre (omul) Lucian Niță
Am terminat Colegiul Național de Informatică „Tudor Vianu” ca Șef de promoție în 2016. Am fost admis la Imperial College London Secția de Aeronautică. Am fost la Olimpiadele Naționale de Matematica și Fizică. Cea mai bună performanță a fost medalia de argint la Matematică. Am luat și o medalie de bronz la Romanian Master of Physics, o mențiune pentru un proiect de Space Settlement la un concurs organizat de NASA și un loc secund la Linux Embedded Challenge. Acestea sunt principalele premii și realizări, probabil pe termen lung nu înseamnă foarte mult, dar eu sunt mândru de ele. Volunatariat fac doar ocazional, preferând fie mediul școlar (explicând Matematica și Fizica o dată în plus) fie cel sportiv (cărând apă pentru alergători). Baschetul îmi este puțin mai mult decât hobby, poate a ajuns chiar la stadiul de pasiune din moment ce l-am practicat aproape 8 ani și încă nu mă plictisesc. Îmi place să călătoresc, să cunosc oameni noi, să văd obiceiuri noi, ba chiar să încerc mâncăruri noi. Aș putea spune că am o minte occidentală și un suflet oriental. Ador excursiile montane și peisajele de la înălțime.
Mentalio: Spune-ne despre tine, cum te-ai autocaracteriza în câteva cuvinte?
Lucian: Echilibrat, încrezător, puternic, spontan, dar mai ales liber.
Mentalio: Lucian, ești unul dintre cei 12 de elevi din București și singurul din CNI Tudor Vianu care a reușit performanța să obțină media 10 la Bacalaureat. Acum, că poți privi în perspectivă, cum descrii toată perioada de Liceu, de pregătire, efortul pe care l-ai depus?
Lucian: Sincer, cu anumite modificări, aș relua cu plăcere toată această experiență oricând. Dacă mă refer la experiența din liceu, fără îndoială nu mă voi mai întâlni cu asemenea oportunități, atât de studiu cât și de relaxare. Practic a fost totul dus la exterm puțin pentru că am pierdut multe nopți, unele de nevoie (pentru studiu), altele de plăcere (pentru a merge la diverse petreceri) și chiar dacă probabil nu am dus cea mai sănătoasă viață și nu sunt în totalitate mândru de tot ce am facut, nu există nici măcar un lucru pe care să îl regret. O vorbă spune: “Don’t regret anything you do, because in the end, it makes you who you are!”… So I do. That’s me being happier than ever with my actual life. În traducere, am învățat în acești ani să mă bucur de viață așa cum este ea și să văd mereu partea bună, iar atunci când nu este o parte bună, să o fac eu să apară.
Motivația performanței
Mentalio: Ce te-a motivat să fii cel mai bun? Este un anumit tip de setup mental, de motor interior? Cum ai reușit să îl alimentezi continuu?
Lucian: Pot spune ca nu am avut neapărat o motivație imensă, dar poate ține și puțin de orgoliu. Nu sunt genul de persoană egoistă, ba chiar din contră, dar e vorba de stima de sine care în cazul meu este puțin peste medie. În fond dacă tu nu ai încredere în tine, nimeni altcineva nu va avea și dacă nu lupți pentru dorințele și interesele tale, din păcate, sunt șanse de 99% să nu fie luate în considerare.
Mentalio: Care sunt dificultățile pe care le-ai întâmpinat în pregatirea pentru Bacalaureat? Cum le-ai depășit?
Lucian: Principala și singura dificultate a fost proba la Limba Română. De ce? Simplu, pentru că nu este ceva ce mă interesează în mod special și în plus este extrem de subiectivă. Nu mi-a placut memorarea niciodată și pentru mine pregătirea acestei probe (spre deosebire de celelalte două) a fost singura care s-a putut numi „muncă”. Nu mi-a fost niciodată frică de muncă așa că m-am adaptat repede, dar nu și cu plăcere. Pot spune chiar că nota la Română a fost o pură întâmplare și o dovadă că Cineva acolo sus ține la mine și a apreciat orele și zilele petrecute citind, memorând comentarii și formulând opinii în care nu cred 100%. (Da, în fond o opinie sinceră a oricui este de regulă controversată așa că de cele mai multe ori prefer să exprim idei echilibrate cu care mare parte din oameni ar fi de acord, deși nu reflectă în totalitate gândirea mea. Doar lucrarea de Bacalaureat este corectată tot de un om ce are propriile convingeri, nu?). Eu funcționez după un principiu: „raportul rezultate/efort să fie maxim” și din acest punct de vedere pot afirma cu încredere că nu am țintit chiar notă maximă la această probă, dar am avut și acel dram de noroc. Așa sper să rămân și pe viitor ca angajat. Nu îmi doresc un salariu enorm și în fond nici nu cred că mi-ar fi necesar, dar vreau să merg zi de zi la „muncă” cu plăcere.
Tehnici de învățare
Mentalio: Cum ai făcut față cerințelor de la alte materii? Ce tehnici de învățare ai folosit?
Lucian: Cerințele nu mi s-au părut foarte ridicate oricum având în vedere că eu am zi de zi așteptări foarte mari de la mine. Totuși, comparându-mă cu ceilalți, „Vianu” are un anumit nivel și aici se tratează orice materie cu seriozitate, prin urmare a fost o provocare mult mai mare să ies Șef de promoție decât examenul final. (Pentru că) Bacalaureatul a durat (pe hârtie) o lună (practic pentru mine doar 3 ore: 9.00-12.00 în 04.07.2016), iar școala a durat 4 ani. Cât despre tehnici de învățare, eu am fost mereu o fire foarte practică și mi-a fost mai ușor să-mi amintesc lucruri care aveau legătură între ele și pe care le vizualizam într-un fel sau altul. Îmi amintesc și acum cum mă mai uitam în oglindă când învățam pentru testele la Biologie. De asta mi-aș fi dorit să avem mai multe materiale pentru diverse experimente la Fizică și Chimie. Nu ar fi o investiție imensă, mai ales că nu trebuie să fie peste tot. Măcar în câteva licee cu rezultate mai bune s-ar putea aduce dotări noi în laboratoare. Să ne gândim că mulți dintre olimpicii naționali la Fizică și Chimie se află la etapa pe țară pentru prima oară în fața unui experiment în care trebuie efectiv să aplice cunoștințele acumulate. Ei se descurcă, sunt isteți, oricum știu teoretic cum ar trebui să funcționeze acea probă practică, dar nu au văzut efectiv niciodată până atunci și asta cred ca e un mare minus.
Cum să te pregătești pentru Bacalaureat
Mentalio: Ce sugestie ai da din acest punct de vedere viitoarelor generații de elevi care se pregătesc pentru Bacalaureat? Cum să se pregătească?
Lucian: Întâi disting între elevii din toate timpurile, atât foști cât și actuali și foarte probabil și viitori, 3 categorii (după nivelul de cunoștințe cu care intră în anul terminal):
A. Vârfurile, care aspiră la medii de la 9.5 în sus și dintre care cel puțin 60-70% pleacă direct în afară pentru studii, iar 20-30% răman în țară la facultate cu dorința de a pleca din țară după terminarea facultății. Asta este un fel de imbold, cel puțin așa a fost în cazul meu. Pentru ei principalul lucru de luat în calcul este motivația, ei deja știu să învețe, dar trebuie să nu piardă din vedere nici o secundă de ce trebuie să o facă. E exact ca antrenorul numărului 1 din clasamentul ATP, va imaginați că la antrenamente nu îl învață să țină rachetă în mână și să joace tenis propriu-zis, ci îl menține determinat și îl îndeamnă să își dorească de la sine tot mai mult. Cam așa e și cu această categorie de elevi. Ei sunt în această categorie pentru că pot și pentru că știu deja ce au de făcut, rămâne să se concentreze și să aplice.
B. Cei medii, care știu deja de un 7-8 și își doresc o notă cât mai mare. Ei bine, aici intervine multă muncă. Cât de mult poate fiecare să acumuleze într-un interval de timp dat e o invariabilă, dar cred că principalul lucru de făcut este să caute, să ceară ei informații de la colegi, de la profesori, există și pe internet multe cursuri și materiale ajutătoare. Sunt ferm convins că dacă se preocupa de studiu în cea mai mare parte a timpului, pot să depășească rezultatele unui elev din prima categorie. Nu intru în multe detalii specifice pentru că depinde de materiile la care fiecare elev da examen, dar la Matematică și la Fizică cel puțin, o bază teoretică bine culeasă și rezolvarea celor 100 de variante propuse într-un an anterior vor fi dacă nu suficiente oricum foarte utile.
C. Cei care se străduiesc să ia examenul. Aici partea cea mai grea e pregătirea perioadei de studiu, pentru ei principala problemă e să se pună în starea de a învăța și de a înțelege la ce e utilă o diplomă de Bacalaureat. Desigur, nu e un capăt de țară să nu o ai, dar având în vedere că poți s-o ai cu un efort minim (pentru că știm toți că nu este un examen cu un grad de dificultate ridicat), de ce nu? Poate cândva în viață (când va așteptați mai puțin, desigur) va fi de ajutor. Nu e nevoie să lucrați mult sau să învățați ore întregi, pur și simplu câte o variantă ocazional e destul. Să ne gândim că subiectele sunt similare în fiecare an și structura (capitolele abordate) este neschimbată. Puteți să vedeți și un film recomandat de profesori sau colegi care să conțină informații necesare pentru examen, ar putea să fie chiar interesant și să vă placă. Dacă nu, oricum povestirile profesorilor sau amicilor legate de acțiunea unui roman pot avea legături oarecum interesante cu întâmplări reale din viețile voastre.
Când știi ce vrei, totul devine posibil
Mentalio: Când și cum ai știut ce drum profesional să alegi? Cât de devreme consideri că se pot contura aceste opțiuni și cât de mult timp trebuie investit în ele, astfel încât să se ajungă la nivel de performanță?
Lucian: Am știut de foarte mic (de la aproximativ 7 ani, când am avut primul meu zbor) că vreau să fac ceva legat de aviație. Mi-a plăcut ideea în sine de a zbura, plus o mare pasiune pentru avioane și călătorii. Ulterior am legat asta cu domeniile mele de interes din școală: Matematică, Fizică și Informatică și de aici mi-a venit ideea să mă specializez în Aeronautică, Ingineria Sistemelor de Bord mai precis. E vorba de toate acele mici dispozitive care fac zborul un mijloc de transport atât de sigur. În plus există și mai multe planuri de rezervă, eu învățând să construiesc toate acele unelte utile piloților, implicit voi ști să le și folosesc, deci nu exclud nici varianta să ajung chiar pilot. O altă situație ar fi aceea în care aș rămâne să predau în mediul universitar, dar cum mereu am fost o fire curioasă îmi propun că măcar câțiva ani să lucrez cât se poate de practic și nu doar teoretic. Am avut această particularitate că mi-am pus destul de repede întrebarea legat de ce vreau să fac și am avut pasiuni care s-au putut constitui în domeniu de interes încă din copilărie, dar am convingerea că oricând poți să iei o decizie legată de drumul pe care vrei să îl urmezi și că la orice vârstă poți să te reprofilezi atâta vreme cât ai energie. Cât despre timp, asta e o chestiune pur subiectivă, de regulă aloci timp direct proporțional cu interesul tău pentru lucrul respectiv și așa și trebuie să fie. Copiii tind să facă mereu numai ce le place, deci de ce nu am face și noi, adolescenții, la fel? Poate nu ai întotdeauna cele mai bune rezultate, dar clar ești cel mai fericit așa. De aceea eu mi-aș fi dorit ca la Bacalaureat să poți alege toate cele trei probe și subiectele să fie ceva mai dificile pentru că atunci când tu îți alegi tot, automat vei avea și rezultate mai bune. Cam așa funcționează și cu domeniul de activitate, e mult mai probabil să aloci mult timp unui domeniu fără să îți dai seamă, dacă tu ești cel care l-a ales și alegerea este bună (NB: PENTRU TINE) (nu există alegeri corecte sau greșite, ci doar mai bune sau mai puțin bune raportate la ce potențial avem).
Mentalio: Cand ai înțeles cine ești și ce vrei în viață?
Lucian: Nici până acum nu știu cine sunt și ce vreau și probabil nici nu o să aflu prea curând. Cine sunt? Păi un simplu om probabil sau oricum om mai presus de toate celelalte. Ce vreau? Să fiu în fiecare zi puțin mai optimist ca ieri și să zâmbesc mai mult. Sunt genul de întrebări la care nici oamenii de la vârsta senectuții nu pot răspunde sigur pentru că niciodată nu poți fi sigur de ceea ce va fi mâine. Nu totul depinde doar de noi, iar identitatea noastră e dată de multe ori prin raportare la ceilalți, deci se poate spune că e relativă oricum.
Să faci lucrurile de plăcere și nu de nevoie
Mentalio: Care este „rețeta” performanțelor tale? Cum ai reușit să faci atâtea până acum?
Lucian: Nu e chiar o rețetă și chiar dacă ar fi, ar fi a mea. Asta nu în sensul că e secretă și nu pot să o împărtășesc, ci în sensul că fiecare are o „rețetă” proprie, fiecare face lucrurile în felul lui. Totuși, așa ca o curiozitate, cheia pentru mine a fost că cele mai multe lucruri din viață mea le-am făcut de plăcere și nu de nevoie.
Provocările educației contemporane
Mentalio: Care crezi că sunt provocările educației contemporane?
Lucian: Eu consider că principala provocare a educației contemporane este formarea unui mod flexibil de gândire. Dacă ne gândim că informația este din ce în ce mai ușor accesibilă, vom observa că volumul de cunoștințe nu mai este atât de important precum capacitatea de a le aplica și de a găsi soluții care să se adapteze diverselor cerințe. Sigur că nici elevii și probabil nici profesorii nu sunt tocmai pregătiți să dezvolte un mod mai neconvențional de pregătire și de notare, dar potențial există și cu un suport legislativ bun se pot face îmbunătățiri considerabile.
Educația în România
Mentalio: Care crezi că sunt problemele cu care se confruntă educația în România?
Lucian: Nu cred că sunt chiar persoana potrivită să vorbească despre probleme, mai ales că toți cei care au luat contact cu acest mediu le cunosc, iar cei care nu știu despre ce este vorba în educația din România este extrem de probabil să nici nu îi intereseze. O să menționez totuși un fapt divers pe care l-am auzit destul de des și anume că sistemul de învățământ din România este unul ce se axează prea mult pe elite. Mulți o consideră o problemă, dar eu aș propune să ne mai gândim o dată la asta. În primul rând, decât să ne uităm la liceul X care promovează olimpicii și implicit le oferă și mai multe facilități în pregătire, mai bine ne-am apleca atenția asupra altui liceu Y unde nici măcar un elev nu are un nivel minim de cunoștințe la finalul liceului. De ce să fie respectată o medie când putem să îi aducem spre medie doar pe cei care sunt sub ea?
Mentalio: De ce atât de mulți tineri nu iau Bacalaureatul?
Lucian: Mulți elevi nu promovează examenul de Bacalaureat din diverse motive. Cel mai important după părerea mea este lipsa unei motivații. Elevii care nu vor să avanseze în mediul universitar nu înțeleg necesitatea unui învățământ atât de teoretic și nici felul în care se leagă aceste informații pe care ei trebuie să le asimileze de viitoarea lor activitate. Sincer, văzând lumea prin ochii lor, nici eu nu prea înțeleg și sunt convins că dacă acești elevi ar fi ajutați să își formeze o perspectivă și le-am oferi un sistem de învățământ care să se plieze și pe nevoile lor ar reuși să promoveze și ei examenul de Bacalaureat.
Mentalio: Cum ți se pare programa școlară actuală? Ce ar trebui schimbat, adăugat?
Lucian: Programa este una deosebit de bună, poate puțin prea încărcată în clasele mici, dar bună. Comparând-o cu cea din alte zone ale Europei, elevilor români le-au trecut măcar pe la ureche (sau ar fi trebuit să le treacă) multe lucruri importante despre care probabil vor mai auzi și după terminarea studiilor.
Mentalio: Cum vezi sistemul de învățământ în România în viitor (5-10, 25 de ani) Ce am putea implementa din metodele din afară?
Lucian: Nu intuiesc schimbări majore în viitor nici în bine, dar nici în rău. Românul este în principiu o fire conservatoare cu o ușoară teamă de schimbare gândindu-se că nimic nu îți oferă certitudinea că schimbarea se va produce spre bine. Trecutul și istoria tind să îl îndreptățească să aibă această teamă. Totuși am putea să încercăm puțin mai multe ore de experimente, de teste pe echipe sau cu cartea pe masă, nu costă nimic să încercăm. Țin să spun că profesorul de Chimie din liceu chiar ne-a dat un test pe echipe și deși nu m-am descurcat eu prea bine, mi-a plăcut mult ideea.
Experiența Vianu
Mentalio: Colegiul Național de Informatică Tudor Vianu este un Liceu cu tradiție, prolific în a furniza an de an rezultate excepționale atât la competițiile naționale cât și cele internaționale. Care crezi că este „secretul” unei astfel de instituții de învățământ și ce ar putea adopta și alte licee din structura și cultura „vianistă”?
Lucian: Nu pot să mă decid dacă este o parte bună sau nu, dar colegiul Vianu are particularitatea că „structura” și „cultura” lui este imposibil de preluat sau de copiat. Spun asta pentru că spiritul acestui liceu este dat de elevii și profesorii lui care împreună formează un tot unitar. E vorba de un mediu care s-a dezvoltat în ani și ani de zile, cu care te obișnuiești repede, dar pe care îl înțelegi greu pentru că e un fel de automatism. Probabil că în orice loc s-ar aduna un colectiv didactic asemeni celui din Vianu și s-ar reuni elevi ca cei de aici, se pot atinge ușor performanțe notabile.
Calitățile unui profesor de excepție și rolul școlii
Mentalio: Care sunt calitățile unui profesor de excepție? Ai întâlnit astfel de profesori? Poți da exemple?
Lucian: Cel mai mult am apreciat la profesori calmul și încrederea în sine. Sigur că un dascăl de excepție trebuie să aibă multe alte calități printre care pasiunea pentru materia pe care o predă, atașamentul față de elevi, răbdare, abilitatea de a ține discursuri motivaționale etc. Da, am întâlnit nu doar un astfel de profesor, ci chiar mai mulți. Evident că am avut și în liceu și în școala generală un profesor și/sau o profesoară preferată, dar evit să îi numesc. Oricum toți cei cărora le sunt recunoscător o știu deja pentru că nu sunt genul de om căruia să îi fie jenă să spună „Mulțumesc”.
Mentalio: Despre rolul școlii, mediului familial și al profesorilor/mentorilor în dezvoltarea unui elev. Cum te-au ajutat pe tine?
Lucian: Fiecare lucru fie el mic sau mare are un impact asupra dezvoltării unui elev. Evident și toate cele de mai sus au avut rolul lor. Pentru mine Școala a fost importantă în principal pentru că mi-a plăcut, dar efectul ei consider că nu se vede încă pe deplin. Profesorii mi-au influențat gândirea cât se poate de direct. În mod cert am rămas de la fiecare cu cel puțin o idee și un principiu pe care îl consider bun, nu neapărat legat de școală sau de programă. Chiar am încercat mai ales pe finalul liceului să îmi privesc dăscălii în primul rând ca oameni și indiferent de abilitățile lor didactice pot spune că toți cu care am luat contact până acum sunt oameni de la care se poate învața câte ceva chiar mai important decât o materie în sine. Părinții sunt genul de mentori care pot face mai mult rău decât bine. Desigur nu este cazul meu, ba chiar din contră, pe mine m-au ajutat enorm părinții prin faptul că m-au lăsat să iau singur decizii și îi iubesc pentru asta. Am privit totuși la alți elevi și am observat că susținerea părinților este mai aproape de presiune, ceea ce e nu doar agasant și obositor, dar de multe ori poate duce la o lipsă de personalitate, de asumare a deciziilor și o excesivă încredere în forțele altora.
Depre educație performantă
Mentalio: Ce înseamnă o educație performantă pentru tine? Cum îți imaginezi școala ideală? Cum ar trebui să fie astăzi educația unui tânăr?
Lucian: Dacă astfel de întrebări ne-am pune toți și fiecare ar veni măcar cu o frântură de idee, probabil am ajunge departe. Educație performantă cred că este atunci când un angajator poate alege dintr-o gamă foarte largă de calități pe care își dorește să le aibă un absolvent. O școală ideală este atunci când orice elev pleacă spre casă mai înțelept și mai mulțumit în fiecare zi. Poate că un mod interactiv de învățare ar contribui la apropierea de această utopie. Mă gândesc cu părere de rău că zeci poate chiar sute de școli sunt dotate cu table interactive și sisteme inteligente care stau neutilizate ani de zile până când se vor defecta. Cred că e o idee foarte bună este să mai lăsăm creta din mână măcar două ore pe săptămână, să ne gândim ce putem face cu toate acele lucruri și să includem în cursuri și astfel de lecții.
Mentalio: Care sunt competențele de care trebuie să dispună un elev și care nu se predau la școală?
Lucian: Am vorbit puțin mai devreme de flexibilitate și de gândit „outside of the box” (sau în traducere „gândire liberă”). Pe lângă acestea aș mai adauga și spiritul de echipă pe lista competențelor ce nu le-am văzut niciodată promovându-se sau predându-se în școli. Nici nu știu dacă se pot învața la liceu, dar eu alături de colegii mei de clasă ne-am dezvoltat această latură în principal prin ieșirile foarte dese la „escape room-uri”. Ca să explic puțin conceptul de „escape room” pentru cei mai puțin inițiați, mă refer la acele camere în care ești încuiat efectiv alături de persoane cu care poți să colaborezi eficient. Acolo trebuie să rezolvi diverse puzzleuri pentru a găsi o cale de ieșire (de cele mai multe ori o cheie care descuie ușa). Un exemplu de puzzle este folosirea luminii ultraviolete pentru citirea unor texte scrise cu cerneală ce nu poate fi văzută cu ochiul liber.
Mentalio: Este ceva ce tinerii elevi și profesorii deopotrivă ar putea schimba astfel încât sistemul de învățământ să fie mult mai performant?
Lucian: Probabil că raportul acesta profesor-elev este primul care trebuie modificat. Elevul are prea multe drepturi și prea multe obligații (cu alte cuvinte raportul drepturi/obligații e bun, dar se pune mult prea multă presiune pe un adolescent), iar profesorul are prea mult de muncă, recompensa e prea mică, respectul elevilor nu ține de foame și deci ei nu răspund decât pentru ce fac greșit, nu și pentru ce ar putea face bine și nu fac, din acest motiv relația e foarte tensionată și cei mai mulți se rezumă la a nu face nimic, nici profesorul, nici elevul, necontribuind și neîncercând prea multe de teamă să nu deranjeze și să nu fie înțeleși greșit.
Internetul și impactul în educație
Mentalio: Ce crezi despre Social Media și care este impactul în educație?
Lucian: Impactul este, în mare, unul negativ, deși este clar că tot ce ține de „Social Media” poate facilita educația și procesul de învățare. Asta se datorează expunerii persoanelor din ce în ce mai tinere și fără capacitate de discernământ la acest mediu. În plus, accesul neîndrumat la orice tip de informație poate să fie chiar extrem de nociv, mai ales că nu toate informațiile ce se găsesc în mediul online sunt corecte.
Mentalio: Avem astăzi acces la platforme uriașe de Massive Open Online Courses (MOOCs) precum edX, Coursera etc. unde oricine are acces la cursurile marilor Universități (Harvard, MIT, Stanford, etc). Ce crezi despre eLearning și democratizarea educației? Este o opțiune în viitor ?
Lucian: Am folosit aceste platforme nu o dată și mi-a plăcut experiența. Chiar mă bucur că am primit o astfel de întrebare pentru că mi-aș dori că tot mai mulți tineri să afle despre aceste platforme. Am terminat cursuri pe domenii foarte diverse care contribuie și ele la formarea unei culturi generale. Sunt sigur că este o opțiune de viitor, dar sunt la fel de sigur că ele nu pot înlocui vreodată cursurile clasice și interacțiunea cu un profesor (om)… sau cel puțin nu ar fi benefic.
Gânduri pentru generațiile următoare de elevi
Mentalio: Ce crezi despre generația din care faci parte?
Lucian: Este o generație ca oricare alta, se încadrează unui trend, din păcate descendent din punct de vedere academic, mai bună probabil decât generațiile viitoare și mai slabă probabil decât generațiile trecute. Nu cred că fac parte dintr-o generație „de graniță” sau „de sacrificiu” cum am mai auzit că a fost ea numită.
Mentalio: Ești cu siguranță un model și un exponent al generației tale. Care este impactul pe care tu personal îți dorești să îl ai în lume/România?
Lucian: Nu știu dacă sunt chiar un model, nimeni nu-i perfect și nici eu nu sunt, am mai zis-o, dar dacă este ceva ce aș putea să dau celor din jur, atunci aceasta ar fi abilitatea de a se bucura de toate lucrurile mici. Îmi doresc ca fiecare să fie mai receptiv la nevoile celuilalt și să rămână în urma mea o pace perpetuă.
Mentalio: Ce sfat ai pentru din tinerii din generațiile următoare?
Lucian: Când eram mic, am auzit o vorbă care mi-a rămas în minte și mi-a devenit un fel de motto. Așa că… „Muncește ca și cum nu ai avea nevoie de bani. Iubește ca și când nimeni nu te-a făcut să suferi. Dansează ca și când nimeni nu te vede. Cântă de parcă nu te-ar auzi nimeni. Trăiește ca și când ar fi ultima zi pe pământ. Când îți vine să plângi, adu-ți aminte de clipele în care zâmbeai. Trăiește fiecare zi ca și cum ai muri mâine. Într-o bună zi vei avea dreptate!”
Privind în viitor
Mentalio: Ce a stat la baza deciziei tale să studiezi în UK și nu în România sau USA?
Lucian: Asta e puțin mai complex, să zicem că a fost un fel de soluție de mijloc. Dacă aș fi putut să mă încred pe deplin în forțele mele mi-aș fi dorit foarte tare să rămân în România. Totuși, cum gradul de impredictibilitate aici e vizibil mai mare decât în alte locuri, am considerat că domeniul meu e mult mai bine dezvoltat în UK și e o opțiune foarte bună. America era foarte departe și o plecare la studii acolo ar fi însemnat o rupere bruscă și probabil ireversibilă de țară și de cei de aici.
Mentalio: Ce vrei sa faci după absolvirea studiilor în UK? Ce planuri de viitor ai?
Lucian: Vreau să duc o viață normală, liniștită, îmi doresc să excelez prin felul în care îmi rezolv micile mele probleme simple. Recunosc că nu sunt nici eu un adept al marilor provocări pentru că viața în esență este extrem de simplă, mulți doar ne-o complicăm singuri. Prin urmare aș fi mulțumit cu o familie numeroasă și fericită, un loc de muncă, probabil ca inginer în domeniul aeronauticii și multe călătorii.
Mentalio: Ce vis ai pentru tine, pentru generația ta, pentru România?
Lucian: Visez să pot zbura oricând, oriunde asemeni unei păsări. Visez să fiu eu însumi mereu și să nu mă las influențat niciodată. Visez să îi iubesc pe toți și să fiu iubit de toți. Visez să nu mor niciodată, sau măcar să îl depășesc pe Matusalem. Visez să nu mai existe state, (ci doar zone al globului) nici războaie. Poate nu sunt foarte realist, dar orice om e liber să viseze.
