Ne propunem la secțiunea Interviuri să aducem copii deștepți și deschiși care să ne relateze cu propriile lor cuvinte viziunea și experiențele lor de învățare și nu numai. Credem că astfel, mai mult decât oricând, aceste interviuri pot deveni autentice surse de inspirație, schimbare și evoluție, de la copii pentru copii! Iată în continuare un astfel de interviu. Mulțumim Nicolas!

Despre tine

Spune-ne despre tine, cum te-ai autocaracteriza în câteva cuvinte?

Mă numesc Nicolas Dumitru, am 12 ani şi trăiesc în Bucureşti, învăţ în clasa a 6-a la Colegiul Naţional Bilingv ”George Coşbuc”. Consider că sunt un bun negociator, sunt convingător şi le inspir încredere celor din jurul meu. Faptul că am luat examenul de intrare la această şcoală este una dintre realizările mele. Ca hobby-uri, personal îmi place să joc baschet şi să vorbesc cu prietenii mei, dar nici cititul nu este de neglijat. Dintre toate materiile de la şcoală, cel mai mult îmi plac: Geometria, Fizica, Biologia şi Istoria.

Despre citit – bucuria cititului

Ce reprezintă pentru tine cititul şi cum te ajută?

Pentru mine, pe de o parte cititul înseamnă un hobby şi pe de altă parte mi se pare o abilitate, un skill absolut necesar în viaţa omului modern pentru a avea acces la tehnologie şi a o putea folosi atât în scopuri recreative, cât şi în scopuri productive, dar în aceeaşi măsură pentru a fi un om cult, cu un vocabular vast şi un bun bagaj de cunoştinţe.

Cui îi datorezi pasiunea pentru citit?

Pasiunea mea pentru citit se datorează părinţilor mei, care au ştiut să îmi propună o lectură adecvată şi distractivă, dar şi şcolii, cu nelipsita ei bibliografie şcolară, care mi-a arătat că lectura poate să nu fie neapărat plăcută în anumite situaţii, astfel învăţându-mă şi cum să îmi selectez cărțile din timpul liber.

Ce citeşti? Numeşte cărţile cele mai îndrăgite de tine

Citesc cărţi amuzante, science fiction, cărţi poliţiste, cărţi care prin imaginaţia autorului conturează în mod diferit trecutul. De asemenea consider că lectura copiilor trebuie să fie plăcută şi că nu trebuie să fie forţaţi de părinţi sau chiar de şcoală să citească cărţi ce nu le plac ori sunt prea grele pentru vârsta lor.

Printre cărţile mele preferate se numără: Harry Potter, Shogun, Poirot Investighează, Cei cinci purceluşi, Moarte pe Nil, Crimă din Orient Express, Momente şi Schiţe şi Cei trei muşchetari.

Ai participat la mai multe cursuri Mentalio, printre care şi cel de Învăţare Accelerată și cel de Citire Rapidă. Cum ţi s-au părut? Cum a fost experienţa acestor cursuri?

Experienţa cursurilor programului Mentalio este foarte interactivă, cu o uşoară competivitate şi sunt prezentate într-o manieră deosebită, ce îmbină unele dintre cele mai bune tehnici din şcoli de tip străin. Cel mai important este că aceste cursuri încurajează gândirea, o promovează şi o premiază, lucru care lipseşte aproape cu desăvârşire din şcoala de tip românesc, motiv pentru care pot să îi „felicit” pe cei care au creeat programa şcolară românească.

De ce consideri că tinerii elevi trebuie să citească în afară bibliografiei şcolare?

Consider că tinerii trebuie să citească (și) în afara literaturii şcolare deoarece astfel ajung să (re)descopere bucuria cititului. Din păcate, aici, sistemul românesc nu doar că nu ajută copiii prin lecturile obligatorii, dar îi mai şi forţează, sub „ameninţarea” unor note mici. Nu este de mirare că unii ajung din contră, să nu mai aprecieze cititul.

Despre viitor

Ce planuri ai pentru viitor?

Planurile mele de viitor nu sunt foarte bine conturate (încă), dar pot spune că mi-ar plăcea să schimb lumea prin dezvoltări tehnologice în diverse domenii.

Cum vezi viitorul? Ce îţi doreşti pentru tine şi generaţia ta?

Personal, pentru generaţia mea, îmi doresc că în timpul vieţii noastre să fie eradicate următoarele: terorismul, traficul ilegal (droguri, arme, etc), infracţionalitatea să scadă, sistemul administrativ al României şi imaginea noastră în Uniunea Europeană să fie amândouă îmbunătăţite. Mai ales sistemul administrativ, deoarece dacă mai puţin de 200 de oameni arşi din Colectiv au putut bloca spitalele şi unii nu au murit în incendiu, deoarece nu au avut paturi şi tratamente adecvate în spital, ar trebui să ne gândim ce o să fie dacă (Doamne fereşte!) un cutremur ca în Italia s-ar petrece în România? În acest moment mulţi ar muri în primul rând din lipsa de informare în legătură cu ce trebuie făcut şi mulţi alţii ar muri din cauză că la spitale nu ar fi îngrijiţi corespunzător. Viitorul va fi sclipitor, dacă „micile” probleme ale lumii ar fi remediate.